La 20 septembrie 2026 se împlinesc 234 de ani de la Bătălia de la Valmy, în Champagne. Armatele franceze comandate de Charles-François Dumouriez și François-Christophe Kellermann au oprit înaintarea coaliției conduse de ducele de Brunswick.

Invazia urmărea să sprijine monarhia și să înfrângă revoluția. Kellermann a ținut creasta de lângă moara din Valmy; Dumouriez a format o a doua linie. Confruntarea a fost, în mare, un duel de artilerie, pe vreme umedă.

Trupele franceze și-au menținut pozițiile. Atacul infanteriei prusace nu s-a transformat într-un asalt decisiv. Pierderile, după estimările uzuale, au fost de ordinul câtorva sute de oameni de fiecare parte — mici față de marile bătălii ale epocii, dar nu „zero”.

Efectul moral și politic a fost mai mare decât cifra victimelor. Invadatorii s-au retras treptat. A doua zi, 21 septembrie, Convenția Națională a abolit monarhia, iar republica a fost proclamată.

Valmy a devenit un simbol al supraviețuirii revoluției și al armatelor cu voluntari. Importanța este mai ales strategică și politică, nu o măcelărie de amploare napoleoniană.

Johann Wolfgang von Goethe a fost în campanie. Formulările celebre despre o „epocă nouă” apar în relatări ulterioare, nu ca stenogramă de pe câmp. Nu le prezentăm drept citat rostit pe loc.

Imagine: Micleg44, moara de la Valmy (Marne), 12 august 2014, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Sit memorial actual, nu bătălia din 1792. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Battle of Valmy — Encyclopaedia Britannica.