Pe 24 noiembrie 1996, la Monaco, a fost încheiat Acordul privind conservarea cetaceelor din Marea Neagră, Marea Mediterană și zona atlantică adiacentă. Este un acord în sensul articolului IV alineatul 4 din Convenția de la Bonn din 1979. Originalele, cu aceeași autoritate, sunt în arabă, engleză, franceză, rusă și spaniolă, depuse la Guvernul Principatului Monaco, care este depozitar. Nu este Convenția de la Bonn însăși și nu este ASCOBANS.

Articolul I: aria cuprinde apele maritime ale Mării Negre și ale Mediteranei, apele interioare care le leagă, și zona atlantică adiacentă la vest de Gibraltar, până la linia dintre farurile Capului São Vicente (Portugalia) și Casablanca (Maroc). Nimic din acord nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor din dreptul mării sau Convenției de la Montreux din 1936. Se aplică tuturor cetaceelor al căror areal se află, în tot sau în parte, în aria acordului; Anexa 1 dă o listă indicativă.

Articolul II: părțile iau măsuri coordonate pentru un statut de conservare favorabil; interzic și elimină, unde nu s-a făcut deja, orice captură deliberată; cooperează pentru o rețea de arii special protejate. Excepții: situații de urgență, potrivit Anexei 2 punctul 6, sau cercetare neletală in situ, după avizul Comitetului științific. Măsurile din Anexa 2 privesc legislația națională, interacțiunile om-cetaceu, habitatele, cercetarea, formarea și urgențele. Pentru pescuit, se aplică în apele aflate sub suveranitate sau jurisdicție și, în afara acestora, navelor sub pavilion. Se aplică principiul precauției.

Articolul III: Reuniunea părților este organul de decizie; prima sesiune în cel mult un an de la producerea efectelor, apoi la cel mult trei ani. Deciziile se iau prin consens, iar pentru anexe, dacă nu se ajunge la consens, cu majoritate de două treimi. Articolul IV: secretariatul acordului, în principiu în cadrul Secretariatului Convenției de la Bonn. Articolul VII: Comitetul științific, format din experți, ca organ consultativ.

Articolul XIII: deschis semnării de orice stat al ariei sau organizație regională de integrare economică, la Monaco, până la data producerii efectelor; aderare după acea dată. Articolul XIV: produce efecte în prima zi a celei de-a treia luni după ce cel puțin șapte state de coastă — cel puțin două din subregiunea Mării Negre și cinci din Mediterană și Atlanticul adiacent — au semnat fără rezervă sau au depus instrumentele, deci la 1 iunie 2001. Articolul XV: fără rezerve generale; o rezervă specifică poate viza o parte delimitată a apelor interioare. Articolul XVI: denunțare cu efect după douăsprezece luni. Articolul XVII: copii certificate conforme către state și, după producerea efectelor, înregistrare la ONU potrivit articolului 102.

Nu este Convenția internațională pentru reglementarea vânătorii de balene din 1946 și nu este extinderea ariei geografice adoptată în 2010.

Imagine: Muzeul oceanografic din Monaco, în Principatul depozitarului; Mister No, 3 ianuarie 2015; CC BY 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Agreement on the Conservation of Cetaceans of the Black Sea, Mediterranean Sea and Contiguous Atlantic Area. Textul tratatului: Acordul privind conservarea cetaceelor din Marea Neagră, Marea Mediterană și zona atlantică adiacentă, Monaco, 24 noiembrie 1996.