La 9 decembrie 1920, la Lisabona, guvernul Majestății Sale britanice și guvernul Republicii Portugheze au semnat Acordul privind suprimarea capitulațiilor în Egipt. Textul autentic e în franceză; seria britanică Treaty Series 1921 nr. 23 (Cmd. 1553) publică și o traducere engleză. Plenipotențiari: Lancelot D. Carnegie, ministru al Majestății Sale britanice, și Domingos Leite Pereira, ministru al Afacerilor Externe. Preambulul: momentul e oportun pentru a da plenitudine efectelor situației speciale a Marii Britanii în Egipt și pentru a înlocui regimul aplicabil resortisanților portughezi. Ratificările, schimbate la Lisabona la 29 septembrie 1921 (articolul 7). Înregistrare în Recueil-ul Ligii Națiunilor la 12 decembrie 1921 (vol. 7, p. 258–261).

Articolul 1: Portugalia, recunoscând protectoratul în Egipt proclamat de Marea Britanie la 18 decembrie 1914, renunță în favoarea acesteia la toate drepturile și privilegiile pe care le deține în Egipt din regimul capitulațiilor. Articolul 2: de la punerea în vigoare a noii organizări judiciare în Egipt, sub autoritatea Marii Britanii, tribunalele consulare portugheze încetează să judece, în afară de dosarele în curs. Nu e o desființare la data schimbului de ratificări, ci de la noul sistem judiciar.

Articolul 3: resortisanții portughezi se bucură în Egipt, în privința libertăților publice, a administrării justiției, a drepturilor private — inclusiv proprietatea funciară și drepturile miniere —, a profesiunilor liberale, industriale și comerciale și a impozitelor și taxelor, de același tratament ca resortisanții britanici. Copiii născuți în Egipt dintr-un tată resortisant portughez care se bucură acolo de privilegiile recunoscute străinilor au dreptul la naționalitatea portugheză; nu devin supuși egipteni.

Articolul 4: consulii generali, consulii, viceconsulii și agenții consulari ai Portugaliei în Egipt se bucură, de la închiderea tribunalelor consulare, de aceleași imunități ca în Marea Britanie. Continua să exercite, în interesul particularilor, în măsura în care legile Egiptului nu se opun, toate funcțiile nejudiciare, în aceleași condiții ca înainte. Articolul 5: până la încheierea unor acorduri speciale relative la Egipt sau între Portugalia și Egipt, tratatele în vigoare între Marea Britanie și Portugalia se aplică în Egipt. Pentru tratatul de extrădare din 17 octombrie 1892 și protocolul anexat, interdicția extrădării naționalilor (articolul 3) se extinde, pentru persoane refugiate în Egipt, atât la supușii Sultanului, cât și la toți resortisanții britanici. Regimul de import și export dintre Portugalia și Egipt nu se modifică decât cu preaviz de douăsprezece luni; clauza nu împiedică modificări aplicabile tuturor țărilor, fără distincție.

Articolul 6: Portugalia acceptă ca, sub unica rezervă a consimțământului unanim al Puterilor interesate, toate drepturile și îndatoririle Comisiei internaționale de carantină din Egipt să treacă asupra autorităților anglo-egiptene. Articolul 7: ratificare; schimbul, la Lisabona, de îndată ce se va putea. Făcut la Lisabona, cu sigiliile armelor. Egiptul nu e parte la acest instrument bilateral.

Palácio das Necessidades, Lisabona, sediul Ministerului Afacerilor Externe. Orașul semnării, nu sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: Agreement between Great Britain and Portugal Relating to the Suppression of the Capitulations in Egypt. Textul: UK Treaty Series 1921 No. 23 (Cmd. 1553).