Pe 4 decembrie 1991, la Londra, a fost încheiat Acordul privind conservarea liliecilor din Europa. Texte autentice: engleză, franceză și germană, depuse la Guvernul Regatului Unit, care transmite copii certificate conforme. Nu este Convenția de la Bonn din 1979.

Preambulul reamintește Convenția asupra speciilor migratoare, deschisă la Bonn pe 23 iunie 1979, și decizia Conferinței Părților din octombrie 1985 de a înscrie speciile europene de Chiroptera (Rhinolophidae și Vespertilionidae) în Anexa II. Articolul I: „lilieci” înseamnă populațiile europene ale acestor două familii, în Europa și în Statele de areal din afara Europei; „în Europa” înseamnă continentul european. Articolul II: acordul este un acord în sensul articolului IV alineatul 3 din Convenție; nu eliberează de obligațiile din alte tratate; fiecare Parte desemnează una sau mai multe autorități competente.

Articolul III: fiecare Parte interzice capturarea, deținerea sau uciderea deliberată a liliecilor, în afară de autorizație; identifică siturile importante pentru adăpost și protecție și le ocrotește, ținând seama de considerații economice și sociale, de daune și de tulburare; se străduiește să identifice și să protejeze zonele de hrănire; ține seama de importanța zonelor importante pentru lilieci; promovează conservarea și conștientizarea publică; desemnează un organism pentru sfaturi, îndeosebi pentru liliecii din clădiri; ia măsuri suplimentare pentru populațiile amenințate; promovează cercetarea, cu consultare între Părți; la evaluarea pesticidelor, ține seama de efectele asupra liliecilor și se străduiește să înlocuiască substanțele de tratare a lemnului foarte toxice cu alternative mai sigure.

Articolul IV: măsuri legislative și administrative; Părțile pot adopta măsuri mai stricte. Articolul V: reuniuni periodice; Guvernul Regatului Unit convoacă prima întrunire cel târziu la trei ani de la intrarea în vigoare; regulamentul de procedură și regulile financiare, cu majoritate de două treimi, respectiv trei pătrimi pentru deciziile financiare; se pot înființa grupuri de lucru; observatori din State de areal, Secretariatul Convenției, Consiliul Europei în calitate de secretariat al Convenției de la Berna; o voce de Parte, iar organizațiile de integrare economică regională votează cu un număr de voturi egal cu Statele membre Părți prezente. Articolul VI: raport de punere în aplicare, difuzat cu cel puțin 90 de zile înainte.

Articolul VII: amendamente la orice reuniune, adoptate cu două treimi; intră în vigoare pentru cei care le-au acceptat la 60 de zile după al cincilea instrument de acceptare. Articolul VIII: fără rezerve generale; o rezervă specifică poate privi o anumită specie. Articolul IX: diferendele se soluționează prin negociere. Articolul X: deschis semnării de către Statele de areal sau organizațiile de integrare, fără rezervă de ratificare sau cu rezervă urmată de ratificare; rămâne deschis până la data de intrare în vigoare. Articolul XI: aderare după acea dată.

Articolul XII: acordul intră în vigoare în a nouăzecea zi după ce cinci State de areal au devenit Părți, deci la 16 ianuarie 1994; ulterior, pentru fiecare Stat, în a treizecea zi după depunerea instrumentului. Articolul XIII: denunțare cu efect după douăsprezece luni; acordul rămâne în vigoare cel puțin zece ani, apoi încetează dacă nu mai sunt cel puțin cinci Părți. Nu sunt amendamentele de la Bristol din 1995 (Molossidae) și 2000 (schimbarea titlului și Anexa 1).

Imagine: Foreign and Commonwealth Office, Whitehall, Londra; Paul the Archivist, 21 mai 2017; CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Agreement on the Conservation of Populations of European Bats. Textul tratatului: Acordul privind conservarea liliecilor din Europa, Londra, 4 decembrie 1991.