La 24 noiembrie 1969, la Strasbourg, statele membre ale Consiliului Europei semnatare au încheiat Acordul european privind plasamentul „au pair”. Engleză și franceză, texte egal autentice. Un singur original, depus în arhivele Consiliului Europei; Secretarul general transmite copii certificate. Articolul 15: forța la o lună după ce trei state membre au devenit părți. Forța: 30 mai 1971. Articolul 20: rămâne în vigoare pe durată nedeterminată; denunțare cu efect la șase luni. Nu e Carta socială europeană și nu e Convenția europeană a drepturilor omului.

Preambulul: tot mai multe persoane tinere, în special fete, pleacă în străinătate pentru plasament „au pair”. Persoanele plasate nu țin nici de categoria studenților, nici de cea a lucrătorilor, ci de o categorie specială, cu trăsături din ambele. Protecție socială inspirată de principiile Cartei sociale europene. Multe sunt minore, lipsite vreme îndelungată de sprijinul familiilor, și trebuie să primească protecție specială privind condițiile materiale sau morale din țara de primire. Numai autoritățile publice pot asigura deplina aplicare. Articolul 1: fiecare parte promovează aplicarea acordului pe teritoriul său.

Articolul 2: plasamentul „au pair” e primirea temporară de către familii, în schimbul anumitor servicii, a tinerilor străini care vin să-și îmbunătățească cunoștințele lingvistice și, eventual, profesionale, precum și cultura generală. Articolul 3: inițial cel mult un an, prelungibil până la doi ani. Articolul 4: vârsta nu mai mică de 17 ani și nu mai mare de 30; excepții de la plafonul superior, de la autoritatea competentă, caz cu caz. Articolul 5: certificat medical de mai puțin de trei luni. Articolul 6: drepturile și obligațiile, într-un acord scris — un singur document sau schimb de scrisori — de preferință înainte de plecare, cel târziu în prima săptămână; o copie se depune la autoritatea competentă din țara de primire.

Articolul 8: masă și cazare; unde e posibil, cameră separată; timp adecvat pentru cursuri de limbă; cel puțin o zi liberă pe săptămână, dintre care cel puțin una pe lună duminică; posibilitatea de a lua parte la cult; o sumă de bani de buzunar, stabilită în acord. Articolul 9: participare la treburile zilnice ale familiei; timpul efectiv, în general, nu mai mult de cinci ore pe zi. Articolul 10: prestații în caz de boală, maternitate sau accident, listate în Anexa I; dacă nu sunt acoperite de scheme oficiale, membrul competent al familiei încheie o asigurare privată. Articolul 11: deznodământ cu preaviz de două săptămâni dacă durata e nespecificată; imediat, în caz de abatere gravă. Articolul 22: Protocolul atașat face parte integrantă.

FAIT la Strasbourg, în ziua de 24 noiembrie 1969.

Catedrala din Strasbourg. Orașul semnării, nu sala confirmată. Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.

Pentru context: European Agreement on Au Pair Placement. Textul: ETS No. 068, European Agreement on au pair Placement.