Acordul dintre Regatul Unit și Statele Unite privind cooperarea la folosirea energiei atomice în scopuri de apărare mutuală a fost semnat la Washington, pe 3 iulie 1958, în două originale, textul oficial fiind englez. Semnatari: Hood, pentru Londra, și John Foster Dulles, pentru Washington. Produce efecte la data la care fiecare guvern primește de la celălalt notificare scrisă că a îndeplinit cerințele statutare și constituționale: 4 august 1958. UNTS 4707, vol. 326. Nu e acordul din 15 iunie 1955 privind informațiile atomice, pe care îl înlocuiește, nici acordul Polaris din 1963.

Articolul I: cât timp părțile participă la un aranjament internațional de apărare mutuală și aduc contribuții substanțiale, își comunică informații și își transferă materiale și echipamente, dacă partea care transmite consideră că o astfel de cooperare promovează apărarea și nu constituie un risc nejustificat. Articolul II prevede, la nivel de cadru, schimbul de informații clasificate necesare planurilor de apărare, instruirii și evaluării; nu descriem procedee de proiectare sau fabricație. Articolul V: nicio parte nu transferă arme atomice; folosirea exclusiv pentru pregătirea sau punerea în aplicare a planurilor de apărare, în interesul comun.

Articolul III autorizează, la nivel de cadru, vânzarea de către Statele Unite a unei instalații de propulsie nucleară pentru submarin și a unor piese de schimb convenite, pe o perioadă de zece ani de la producerea de efecte; nu transcriem cantități, izotopi sau reprocesare. Articolul IV: responsabilitatea folosirii revine părții care primește; cealaltă nu garantează exactitatea. Articolele VI–VIII: protecție de securitate, canale convenite, fără diseminare către terți fără autorizare, politici comune de clasificare. Articolul IX: licențe de brevet fără redevență pentru scopuri guvernamentale și de apărare mutuală, la nivel de cadru.

Articolul X: de la producerea de efecte, cooperarea prevăzută de acordul din 15 iunie 1955 și de articolul I bis B al acordului privind folosirile civile, modificat la 13 iunie 1956, se desfășoară după prezentul text. Articolul XII: rămâne în vigoare până la încetare prin acord; articolul II poate fi denunțat de oricare parte cu preaviz de un an, la capătul unui termen de zece ani, apoi la capătul fiecărui termen de cinci ani. Înregistrat de Regatul Unit la ONU pe 13 martie 1959.

Coperta: Departamentul de Stat al SUA, locul semnării; nu pretindem sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: US–UK Mutual Defence Agreement; UNTS 4707, Agreement for co-operation on the uses of atomic energy for mutual defense purposes.