La 14 decembrie 2011, la Bruxelles, Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii au semnat Acordul privind folosirea și transferul înregistrărilor numelor pasagerilor către Department of Homeland Security. Două originale. Conform dreptului UE, textul e întocmit și în celelalte limbi oficiale ale Uniunii. Jurnalul Oficial L 215, 11 august 2012, p. 5–14. Articolul 27(2): de la data forței, înlocuiește acordul semnat la Bruxelles și Washington pe 23 și 26 iulie 2007.

Articolul 1: scopul e asigurarea securității și protejarea vieții și siguranței publicului; acordul stabilește condițiile în care PNR pot fi transferate, prelucrate, folosite și protejate. Articolul 2: PNR, în sensul Ghidurilor ICAO, e înregistrarea creată de transportator sau de agentul autorizat pentru fiecare călătorie rezervată, ținută în sistemele de rezervare sau de control al plecărilor. Se aplică zborurilor de pasageri între UE și SUA și transportatorilor constituiți sau care stochează date în UE și care operează zboruri spre sau dinspre SUA.

Articolul 3: transportatorii furnizează către DHS PNR din sistemele lor, conform standardelor DHS și acordului; datele dincolo de Anexă se șterg la primire. Articolul 4(1): SUA colectează, folosesc și prelucrează PNR pentru prevenirea, detectarea, investigarea și urmărirea infracțiunilor teroriste și a infracțiunilor conexe, precum și a altor infracțiuni transnaționale pedepsite cu închisoare de trei ani sau mai mult. Nu e un catalog operațional de date; e un cadru de drept.

Articolul 6: datele sensibile (origine rasială sau etnică, opinii politice, convingeri religioase, sănătate, viață sexuală, între altele) sunt filtrate; prelucrarea ulterioară e excepțională, de la caz la caz. Articolul 7: SUA nu iau decizii cu efecte adverse semnificative asupra intereselor juridice ale persoanelor bazate exclusiv pe prelucrare automată. Articolul 8: păstrare activă până la cinci ani, cu depersonalizare după șase luni; apoi bază inactivă până la zece ani, cu controale sporite; după aceea, anonimizare. Articolul 12–13: orice persoană, indiferent de naționalitate, poate cere rectificare și reparare administrativă și judiciară, în dreptul SUA.

Articolul 15: metoda convenită e „push” de către transportatori, nu accesul sistematic al DHS în sistemele de rezervare; capacitatea tehnică de push, cel târziu la 24 de luni de la forță. Articolul 19: ținând seama de acord, DHS e considerat că asigură un nivel adecvat de protecție în sensul dreptului UE privind datele. Articolul 23: revizuire comună la un an de la forță; evaluare la patru ani. Articolul 26: durată de șapte ani de la forță, reînnoibilă, afară de cazul în care o parte anunță în scris, cu douăsprezece luni înainte, că nu intenționează să reînnoiască.

Articolul 27(1): produce efecte în prima zi a lunii următoare schimbului de notificări că procedurile interne s-au încheiat. Forța: 1 iulie 2012 (JO L 174, 4 iulie 2012). Articolul 27(3): Danemarca, Regatul Unit și Irlanda doar dacă Comisia notifică SUA că au ales să fie legate. Parlamentul European a dat consimțământul în aprilie 2012, după semnare.

Berlaymont, Bruxelles, sediul Comisiei Europene în cartierul european, orașul semnării, nu sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: United States–European Union Agreement on Passenger Name Records. Textul: OJ L 215, 11.8.2012, p. 5–14.