Pe 19 noiembrie 1999, la Istanbul, cele 30 de state părți la Tratatul privind forțele armate convenționale în Europa au semnat Acordul de adaptare, în engleză, franceză, germană, italiană, rusă și spaniolă, textele fiind egal autentice. Originalul se depune la depozitar (Țările de Jos). Nu este Tratatul semnat la Paris în 1990 și nu este Carta pentru securitate europeană, semnată tot la summitul OSCE. Preambulul acordului notează schimbările fundamentale din Europa de la 1990 și îndeplinirea obiectivului numeric al tratatului inițial: 40.000 de tancuri, 60.000 de vehicule blindate de luptă, 40.000 de piese de artilerie, 13.600 de avioane de luptă și 4.000 de elicoptere de atac în zona de aplicare.

Articolul 1 al acordului înlocuiește preambulul tratatului: statele părți își reafirmă dreptul de a fi sau de a nu fi parte la tratate de alianță, urmăresc un spațiu de securitate comun și indivizibil în Europa și iau notă de Actul final al Conferinței statelor părți, ținută la Istanbul în zilele summitului, precum și de declarațiile politice menționate acolo. Articolul 2 înlocuiește articolul I al tratatului: obligațiile privesc cinci categorii — tancuri, vehicule blindate de luptă, artilerie, avioane de luptă și elicoptere de luptă. Armamentele convenționale limitate ale unui stat parte se află pe teritoriul altuia numai conform dreptului internațional, cu consimțământul explicit al statului gazdă, dat în prealabil, sau în temeiul unei rezoluții a Consiliului de Securitate.

Articolul 5 înlocuiește articolul IV: fiecare stat limitează și, la nevoie, reduce cantitățile astfel încât să nu depășească plafonul național, subplafonul pentru unități active și subplafonul pentru subcategorii din Protocolul privind plafoanele naționale. Cantitățile peste subplafonul pentru unități active se țin în locuri de depozitare permanentă desemnate. Un stat poate ridica plafonul național numai dacă altul îl coboară corespunzător, cu notificare. Articolul următor introduce plafoanele teritoriale: tancurile, vehiculele blindate și artileria de pe teritoriul unui stat, inclusiv cele ale altor state părți pe care le admite, nu depășesc plafonul teritorial, cu excepții pentru operațiuni de pace sub Consiliul de Securitate sau OSCE și pentru tranzit de cel mult 21 de zile.

Plafoanele teritoriale pot fi depășite temporar pentru exerciții și dislocări, cu plafoane numerice proprii (153 de tancuri, 241 de vehicule blindate și 140 de piese de artilerie în cazul obișnuit; 459, 723 și 420 în împrejurări excepționale), după care depozitarul poate convoca o conferință. Acordul deschide tratatul aderării statelor participante OSCE cu teritoriu între Atlantic și Urali: termenii se înscriu într-un acord de aderare; tratatul intră în vigoare pentru solicitant la 10 zile după depunerea instrumentului. Protocolul privind aplicarea provizorie a unor dispoziții ale tratatului din 1990 este abrogat.

Articolul 31: acordul de adaptare se supune ratificării de fiecare stat parte potrivit procedurilor constituționale; instrumentele se depun la depozitar; acordul intră în vigoare la 10 zile după ce toate statele enumerate în preambul au depus instrumentele, după care tratatul există numai în forma modificată. Încheiat la Istanbul în cele șase limbi. Documentul de conferință CFE.DOC/1/99.

Nu este Actul final al conferinței CFE de la Istanbul, care consemnează angajamente politice separate, și nu este Declarația summitului OSCE din aceleași zile.

Imagine: Palatul Çırağan, Istanbul, locul summitului OSCE; Wolfgang Moroder, 19 aprilie 2014; CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Adapted Conventional Armed Forces in Europe Treaty. Textul tratatului: Acordul de adaptare a Tratatului privind forțele armate convenționale în Europa, Istanbul, 19 noiembrie 1999.