La 15 noiembrie 1973, la Oslo, a fost încheiat Acordul privind conservarea urșilor polari, de către Canada, Danemarca, Norvegia, Uniunea Sovietică și Statele Unite. Engleză și rusă, egal autentice. Depozitar: guvernul Norvegiei. Nu e CITES din 1973 și nu e Consiliul Arctic, înființat mai târziu.

Preambulul: responsabilități și interese speciale ale statelor din regiunea arctică față de fauna și flora ei; ursul polar e o resursă semnificativă care cere protecție suplimentară, prin măsuri naționale coordonate. Articolul I: luarea e interzisă, cu excepțiile din articolul III; „luare” include vânătoarea, uciderea și capturarea. Articolul II: fiecare parte protejează ecosistemele din care fac parte urșii polari, cu atenție specială la locurile de vizuină, de hrănire și la rutele de migrație, și gestionează populațiile după practici de conservare bazate pe cele mai bune date științifice disponibile.

Articolul III: luarea poate fi permisă, sub rezerva articolelor II și IV, (a) în scopuri științifice bona fide; (b) de către parte, în scopuri de conservare; (c) pentru a preveni o perturbare gravă a gestionării altor resurse vii, cu confiscare a pieilor și a altor bunuri de valoare; (d) de către populațiile locale, prin metode tradiționale, în exercitarea drepturilor tradiționale și potrivit legii părții; (e) acolo unde urșii polari au fost sau ar fi putut fi luați prin mijloace tradiționale de către naționalii ei. Pieile și celelalte bunuri rezultate din (b) și (c) nu sunt destinate comerțului.

Articolul IV: interzisă folosirea aeronavelor și a navelor mari motorizate pentru luarea urșilor polari, în afară de cazul în care interdicția ar fi incompatibilă cu legea internă. Articolul V: interzicerea exportului, importului, livrării și traficului pe teritoriu de urși polari, părți sau produse luate cu încălcarea acordului. Articolul VI: legislație de punere în aplicare; părțile pot impune controale mai stricte. Articolul VII: programe naționale de cercetare, coordonare, consultare asupra populațiilor migratoare, schimb de date inclusiv asupra urșilor luați. Articolul VIII: acțiuni pentru ca naționalii statelor terțe să respecte acordul. Articolul IX: consultări continue.

Articolul X: deschis spre semnare la Oslo până la 31 martie 1974 celor cinci guverne; ratificare sau aprobare, instrumentele la Norvegia; aderare doar pentru aceleași cinci. Forța la 90 de zile după al treilea instrument. Colecția ONU: 26 mai 1976, nr. 50540, vol. 2898, p. 243 (Canada, Norvegia, URSS). Inițial cinci ani, apoi rămâne în vigoare dacă nimeni nu cere încetarea; denunțare după cinci ani, cu efect la douăsprezece luni. Originalul la Oslo; copii certificate la ONU, articolul 102 din Cartă.

Urs polar (Ursus maritimus). Specia protejată de acord, nu sala confirmată a semnării de la Oslo. Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.

Pentru context: Agreement on the Conservation of Polar Bears. Textul: UNTS vol. 2898, p. 243, nr. 50540.