La sediul Organizației Conferinței Islamice din Jeddah, în Regatul Arabiei Saudite, la 3 ianuarie 1987, delegația guvernului filipinez, prezidată de Aquilino Pimentel Jr., și delegația Frontului Național de Eliberare Moro, prezidată de Nur Misuari, semnează un comunicat comun. Cele două delegații convin să continue discuția propunerii de a acorda autonomie deplină Mindanao, Basilan, Sulu, Tawi-Tawi și Palawan, cu respectarea proceselor democratice. Secretarul general al Organizației, S. S. Pirzada, semnează ca martor.

În același comunicat, delegația MNLF propune ca președinta Corazon C. Aquino să emită un ordin prezidențial prin care să suspende, la plebiscitul programat pentru 2 februarie 1987, dispozițiile în cauză ale proiectului de constituție privind autonomia Mindanao musulmană, ca MNLF să poată face consultări democratice cu populația din Mindanao și din insulele sale, iar delegația filipineză să prezinte această propunere președintei spre aprobare.

Un rezumat al punctelor discutate în aceeași zi, semnat de Misuari și Pimentel, precum și de Joseph B. Banghulot și Agapito A. Aquino, prevede că discuțiile de fond se vor ține la Manila, Zamboanga sau în alt loc din Filipine acceptat de ambele părți. Se înființează o comisie mixtă din câte trei membri de fiecare parte, însărcinată să discute și să redacteze mecanismele și detaliile propunerii de autonomie deplină și să-și încheie lucrările, pe cât posibil, în nouăzeci de zile de la 9 februarie 1987. Se prevăd comitete provinciale care să supravegheze respectarea înțelegerii de încetare a ostilităților.

MNLF propune o formă de reorganizare a unor instituții politice și guvernamentale, printr-un ordin prezidențial imediat, pentru un climat prielnic tratativelor. Delegațiile convin să propună elaborarea și punerea în aplicare, de îndată, a unui program cuprinzător de dezvoltare economică și socială în zone prioritare stabilite de comun acord, și să urmărească împreună difuzarea de informații exacte și cuprinzătoare despre chestiunea Bangsamoro, ca parte a proceselor democratice. Delegația filipineză se angajează să depună cele mai bune eforturi pentru un cadru sigur și pașnic al consultărilor MNLF și să propună autorităților republicii paza celor trei reprezentanți MNLF în comisia mixtă și a personalului lor.

Un al doilea comunicat comun, semnat tot la Jeddah, reia înființarea comisiei mixte, cu prima reuniune la Manila la 9 februarie 1987 și cu ținta de nouăzeci de zile, comitetele provinciale pentru încetarea ostilităților și propunerea programului economic și social. Delegațiile mulțumesc regelui Fahd ibn Abdul Aziz, Custodele celor Două Moschei Sfinte, pentru găzduire, președintei Aquino pentru trimiterea delegației și Organizației Conferinței Islamice, prin Pirzada, pentru bunele oficii.

Textul nu este Acordul de la Tripoli din 1976, nici Acordul final de pace dintre guvernul filipinez și MNLF din 1996, nici Acordul cuprinzător privind Bangsamoro din 2014.

Imagine: promenada litorală din Jeddah; Joseph Azrak, 18 iulie 2021; CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Jeddah Accord. Textul tratatului: Comunicate comune ale delegațiilor Filipinelor și MNLF, Jeddah, 3 ianuarie 1987, UN Peacemaker.