Acordul dintre Bulgaria și Antanta Balcanică a fost semnat la Tesalonic, pe 31 iulie 1938, în dublu original. Plenipotențiari: Gheorghi Kioseivanov, președinte al Consiliului de Miniștri și ministru de externe al Bulgariei, și Ioannis Metaxas, președinte al Consiliului de Miniștri și ministru de externe al Greciei, în calitate de președinte în exercițiu al Consiliului Permanent al Antantei Balcanice, în numele Greciei, României, Turciei și Iugoslaviei. LNTS vol. 196, p. 372. Nu e Pactul Balcanic din 9 februarie 1934, nici Tratatul de la Neuilly din 1919, nici Convenția de la Lausanne privind frontiera tracă din 24 iulie 1923, ale căror clauze sunt doar ridicate între părți, nici schimbul britanico-bulgar de note din toamna aceluiași an.

Preambulul constată că Bulgaria aderă la politica de consolidare a păcii în Balcani și dorește bune vecinătăți, iar statele Antantei sunt animate de același spirit față de Bulgaria. Dispozitivul e un singur paragraf: statele se angajează să se abțină, în relațiile reciproce, de la orice recurgere la forță, potrivit acordurilor de neagresiune la care sunt deja parte, și convin să renunțe, în ceea ce le privește, la aplicarea Părții IV (clauze militare, navale și aeriene) a Tratatului de la Neuilly și a Convenției de la Lausanne privind frontiera tracă.

Efectul juridic, între semnatari, este recunoașterea egalității de drepturi a Bulgariei în materie de înarmare și abandonarea zonei demilitarizate de la frontiera tracă, în măsura în care aceste clauze îi priveau. Textul nu enumeră articolele din Neuilly și nu descrie un program de reînarmare; rămâne o declarație de nefolosire a forței plus o renunțare inter se la restricțiile de pace din 1919 și 1923.

Metaxas semnează pentru toate cele patru membre ale Antantei; Bulgaria nu aderă prin acest instrument la Pactul Balcanic. Înregistrarea la Societatea Națiunilor a fost făcută în 1939. Marea Britanie, semnatară a Neuilly și a Convenției de la Lausanne, a fost informată ulterior prin note, instrument distinct de acordul de la Tesalonic.

Coperta: Turnul Alb din Tesalonic, orașul semnării; nu pretindem sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Salonika Agreement; Agreement between Bulgaria and the Balkan Entente (LNTS vol. 196).