La 3 ianuarie 1919, la Londra, emirul Faisal ibn Hussein, acționând în numele Regatului Arab al Hedjazului, și Chaim Weizmann, în numele Organizației Sioniste, au semnat un acord de nouă articole. Textul spune „Given under our hand at London, England”. Faisal a adăugat, în arabă, lângă semnătură, o rezervă tradusă de T. E. Lawrence: va consimți articolele dacă arabii obțin independența cerută în memorandumul său către Foreign Office (rezerva citează 4 ianuarie 1919); dacă s-ar face cea mai mică modificare sau abatere, acordul ar fi socotit vid. Weizmann a semnat în engleză.

Preambulul invocă înrudirea și legăturile vechi dintre arabi și poporul evreu și colaborarea cea mai strânsă la dezvoltarea Statului arab și a Palestinei. Articolul I: relațiile dintre Statul arab și Palestina să fie stăpânite de bunăvoință; agenți arabi și evrei acreditați, menținuți pe teritoriile respective. Articolul II: imediat după încheierea deliberărilor Conferinței de pace, granițele definite dintre Statul arab și Palestina să fie determinate de o comisie agreată de părți.

Articolul III: la constituirea constituției și administrației Palestinei, măsuri care să dea cele mai depline garanții pentru punerea în aplicare a Declarației guvernului britanic din 2 noiembrie 1917. Articolul IV: măsuri pentru a încuraja imigrația evreilor în Palestina pe scară largă și așezarea pe pământ prin cultivare intensivă; țăranii și arendașii arabi să fie protejați în drepturile lor și ajutați în dezvoltarea economică. Nu e un ghid de colonizare. Articolul V: nicio lege să nu împiedice exercitarea liberă a religiei; nicio probă religioasă pentru drepturi civile sau politice. Articolul VI: Locurile Sfinte musulmane sub control musulman.

Articolul VII: Organizația Sionistă propune o comisie de experți pentru un studiu al posibilităților economice ale Palestinei și pune aceeași comisie la dispoziția Statului arab pentru un studiu analog; va depune eforturi să ajute Statul arab să dezvolte resursele naturale. Articolul VIII: părțile acționează în acord înaintea Congresului de pace. Articolul IX: diferendele se trimit guvernului britanic spre arbitraj.

Documentul e un acord între un reprezentant al Hedjazului și președintele Organizației Sioniste, nu un tratat între două state recunoscute pe picior de egalitate de către Conferința de pace. Delegația sionistă l-a depus ulterior la Paris. Rezerva în arabă face parte din pagina de semnare.

Nu enumeră aici soarta ulterioară a mandatului. Nu reproduce fotografia paginii de semnare ca text.

Pagina de semnare a acordului, cu rezerva lui Faisal în arabă și traducerea lui Lawrence. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: Faisal–Weizmann agreement. Textul: TEXT OF THE FAISAL-WEIZMANN AGREEMENT.