La 17 noiembrie 1946, la Washington, a fost semnat Acordul de reglementare dintre Franța și Siam, cu protocol, declarație și schimb de scrisori. Plenipotențiari: Henri Bonnet și Guillaume Georges-Picot pentru Guvernul Provizoriu al Republicii Franceze; prințul Wan Waithayakon și Khuang Aphaiwong pentru regele Siamului. Franceză și siameză, egal autentice. Colecția ONU: nr. 4943, vol. 344, p. 59. Nu e tratatul anglo-thailandez din 1 ianuarie 1946 și nu e Convenția de la Tokyo din 9 mai 1941, pe care acest acord o anulează.

Preambulul: idealul Națiunilor Unite; punctele de vedere ale guvernelor american și britanic; restabilirea păcii și prieteniei tradiționale. Articolul I: Convenția de la Tokyo din 9 mai 1941, respinsă anterior de guvernul francez, e anulată și e restabilit statu quo ante; teritoriile indochineze vizate se transferă autorităților franceze, după protocolul încheiat în același zi. Articolul II: imediat după semnare, relațiile diplomatice se restabilesc și raporturile revin la Tratatul din 7 decembrie 1937 și la Aranjamentul comercial și vamal din 9 decembrie 1937; părțile comunică acordul Consiliului de Securitate; Siamul își retrage plângerea; Franța nu se mai opune admiterii Siamului în ONU.

Articolul III: imediat după semnare, Franța și Siamul constituie, după articolul 21 al tratatului din 1937, o Comisie de conciliere — doi reprezentanți ai părților și trei neutri, după Actul general de la Geneva din 26 septembrie 1928. Lucrările încep după transferul teritoriilor. Comisia examinează argumentele etnice, geografice și economice pentru revizuirea sau confirmarea clauzelor tratatului din 3 octombrie 1893, convenției din 13 februarie 1904 și tratatului din 23 martie 1907, menținute de articolul 22 al tratatului din 1937. Articolul IV: la restabilirea relațiilor diplomatice, negocieri asupra tuturor chestiunilor pendinte; chestiunile financiare, inclusiv sumele de despăgubire, la Comisie dacă nu e acord direct în trei luni. Articolul V: forța la semnare.

Protocolul: în douăzeci de zile, liste de bunuri publice imobile și de delegați; arhive comunale, provinciale, judecătorești și planuri cadastrale, în două luni. Forțele siameze dintre frontiera de atunci și vechea linie (articolul 22 din 1937) pornesc în a douăzecea zi și trebuie, în cel mult șapte zile, dincolo de vechea frontieră; forțele franceze pornesc a doua zi după începutul evacuării și nu ajung la vechea linie mai devreme de șapte zile, păstrând distanța. Comisie mixtă franco-siameză de stat-major, în principiu la Battambang, cu subcomisii la Sisophon, Moung, Kralank și Bassac; observatori neutri, îndeosebi ofițeri britanici și americani. Protocolul e în vigoare la semnare.

Declarația lui Bonnet: Franța reia posesia teritoriilor indochineze vizate de articolul I alineatul 2 în numele guvernelor cambodgian și laotian. Schimb de scrisori: naționalitatea anterioară se restabilește de plin drept pentru locuitorii care au căpătat-o siameză prin Convenția din 1941; cei de naționalitate siameză originară o păstrează și pot pleca cu bunurile mobile, păstrând proprietatea imobilelor. FAIT în dublu exemplar la Washington, 17 noiembrie 1946, corespunzând anului 2489 al erei budiste.

Washington, D.C., clădirea Harry S. Truman a Departamentului de Stat. Orașul semnării, nu sala confirmată din 1946. Wikimedia Commons, domeniu public.

Pentru context: Franco-Thai settlement treaty of 1946. Textul: UNTS vol. 344, nr. 4943.