La 4 decembrie 1995, la sediul ONU din New York, a fost deschis spre semnare Acordul pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Convenției ONU asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 referitoare la conservarea și gestionarea stocurilor de pești transzonali și a stocurilor de pești mari migratori. Conferința l-a adoptat la 4 august 1995 (sesiunea 24 iulie–4 august). Articolul 37: deschis douăsprezece luni de la 4 decembrie 1995. Arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă, egal autentice, un original. Depozitar: Secretarul general. Articolul 40: forța la 30 de zile după al 30-lea instrument de ratificare sau aderare. Forța: 11 decembrie 2001. Înregistrare ONU nr. 37924, aceeași zi (UNTS vol. 2167). Articolul 42: fără rezerve sau excepții. Comunicatul ONU din ziua deschiderii: 25 de state au semnat atunci.

Articolul 2: conservarea pe termen lung și folosirea durabilă a acestor stocuri, prin punerea în aplicare a Convenției. Articolul 1: „pește” include moluște și crustacee, nu speciile sedentare din articolul 77 al Convenției; acordul se aplică mutatis mutandis entităților din articolul 305 și organizațiilor din Anexa IX, plus altor entități de pescuit ale căror nave pescuiesc în marea liberă. Articolul 3: aplicare dincolo de jurisdicția națională, iar articolele 6 și 7 și în zonele naționale; statul costier aplică mutatis mutandis principiile din articolul 5. Articolul 4: nimic nu prejudiciază drepturile din Convenție; interpretare în contextul ei.

Articolul 5: măsuri pentru durabilitate și utilizare optimă, pe cea mai bună evidență științifică, către randamentul maxim durabil; abordare precaută; protecția biodiversității; prevenirea suprapescuitului; interesele pescarilor artizanali și de subzistență. Articolul 6: precauție largă; absența datelor adecvate nu e motiv de amânare; puncte de referință din Anexa II; pescării noi, măsuri caute până există date. Articolul 7: măsurile din marea liberă și cele naționale trebuie compatibile; stocurile transzonale, acord asupra măsurilor în zona adiacentă de mare liberă; stocurile mari migratoare, cooperare în toată regiunea.

Articolul 8: cooperare directă sau prin organizații ori aranjamente regionale de gestionare a pescuitului. Doar membrii, participanții sau statele care aplică măsurile au acces la resursele vizate. Articolul 18: statul de pavilion autorizează pescuitul în marea liberă doar dacă își poate exercita efectiv responsabilitățile; licențe, evidență națională, marcaj FAO, raportare. Articolul 21: într-o zonă de mare liberă acoperită de o astfel de organizație, un stat parte membru poate îmbarca și inspecta navele altui stat parte. Articolul 23: statul de port poate inspecta documente, unelte și captură la nave aflate voluntar în porturi; poate interzice debarcarea și transbordarea capturii care subminează măsurile.

Articolul 36: conferință de evaluare la patru ani de la forță. Articolul 41: aplicare provizorie prin notificare scrisă depozitarului.

Sediul ONU, New York. Locul deschiderii spre semnare, nu sala. Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.

Pentru context: United Nations Fish Stocks Agreement. Textul: DOALOS, A/CONF.164/37.