La 24 ianuarie 2020, la Bruxelles și apoi la Londra, a fost semnat Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice. Părțile sunt Uniunea și Euratom, pe de o parte, și Regatul Unit, pe de altă parte. Articolul 1: acordul stabilește aranjamentele retragerii. Semnatari: președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, și președintele Consiliului European, Charles Michel, la Bruxelles; în aceeași zi, premierul Boris Johnson, la Downing Street.

Notificarea din articolul 50 TUE a fost depusă la 29 martie 2017. Textul din noiembrie 2018 a căzut în Camera Comunelor. Textul revizuit, convenit la 17 octombrie 2019, a înlocuit mecanismul de rezervă irlandez cu Protocolul privind Irlanda și Irlanda de Nord. Legea britanică European Union (Withdrawal Agreement) Act 2020 a primit Royal Assent pe 23 ianuarie.

Articolul 183: un singur original în 24 de limbi — bulgară, croată, cehă, daneză, neerlandeză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, maghiară, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, malteză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză — toate autentice. Depozitar: secretarul general al Consiliului. Articolul 182: Protocolul privind Irlanda și Irlanda de Nord, Protocolul bazelor suverane din Cipru, Protocolul privind Gibraltar și anexele I–IX fac parte integrantă.

Partea a II-a protejează drepturile de rezidență și de muncă ale cetățenilor Uniunii și ale naționalilor britanici care le-au exercitat înainte de sfârșitul perioadei de tranziție. Partea a IV-a, articolul 126: perioada de tranziție începe la intrarea în vigoare și se încheie la 31 decembrie 2020. Articolul 132 permitea o singură prelungire, de unul sau doi ani, prin Comitetul mixt, înainte de 1 iulie 2020; decizia nu a fost luată. Partea a V-a reglementează decontul financiar. Partea a VI-a instituie Comitetul mixt.

Protocolul privind Irlanda și Irlanda de Nord prevede aranjamente pentru a evita o frontieră fizică pe insulă; articolul 185 îl aplică, cu excepții enumerate, de la sfârșitul tranziției. Protocolul bazelor suverane din Cipru urmează același calendar, cu excepția articolului 11. Protocolul privind Gibraltar, cu excepția articolului 1, încetează la sfârșitul tranziției. Textul nu e un ghid vamal.

Articolul 185: acordul produce efecte la cea mai timpurie dintre (a) ziua următoare încheierii perioadei din articolul 50(3) TUE, dacă depozitarul a primit ambele notificări, și (b) prima zi a lunii următoare ultimei notificări. Notificarea britanică a sosit pe 29 ianuarie, cea a Uniunii pe 30 ianuarie. Consilium și Jurnalul Oficial L 29, 31 ianuarie 2020, p. 7–187, consemnează intrarea în vigoare la 1 februarie 2020. Consiliul a încheiat acordul prin Decizia (UE) 2020/135 din 30 ianuarie, după consimțământul Parlamentului European din 29 ianuarie.

Articolul 184: părțile se angajează să negocieze cu bună-credință acordurile viitoarei relații, avute în vedere în Declarația politică din 17 octombrie 2019 — instrument separat, nu tratatul de retragere. Coperta: pagina din acord semnată de premierul britanic, la Downing Street. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: Brexit withdrawal agreement. Textul: Agreement on the Withdrawal of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland from the European Union and the European Atomic Energy Community.