Pe 17 noiembrie 2008, la Bagdad, Ryan Crocker, ambasadorul Statelor Unite, și Hoshyar Zebari, ministrul Afacerilor Externe al Republicii Irak, au semnat acordul privind retragerea forțelor Statelor Unite din Irak și organizarea activităților lor pe durata prezenței temporare, în engleză și arabă, textele fiind egal autentice. Nu este Ordinul 17 al Autorității provizorii a coaliției și nu prelungește mandatul din rezoluția 1790 a Consiliului de Securitate. Consiliul de miniștri irakian îl aprobase cu o zi înainte.

Articolul 1: acordul stabilește dispozițiile principale care reglementează prezența temporară, activitățile și retragerea forțelor Statelor Unite. Articolul 4: guvernul irakian cere asistența temporară a acestor forțe pentru a menține securitatea și stabilitatea, inclusiv operațiuni împotriva al-Qaida, altor grupuri teroriste, grupuri scoase în afara legii și rămășițe ale vechiului regim. Operațiunile se desfășoară cu acordul guvernului irakian, sunt coordonate prin Comitetul mixt de coordonare a operațiunilor militare și, dacă nu se rezolvă acolo, merg la Comitetul ministerial mixt. Părțile păstrează dreptul de legitimă apărare în Irak, potrivit dreptului internațional aplicabil.

Articolul 12: Irakul are jurisdicția principală asupra membrilor forțelor și ai componentei civile pentru crimele grave premeditate care vor fi enumerate de Comitetul mixt, când sunt comise în afara instalațiilor și zonelor convenite și când nu sunt în misiune; Irakul are jurisdicția principală și asupra contractanților americani. Statele Unite au jurisdicția principală în instalațiile convenite, în timpul serviciului în afara acestora și în celelalte cazuri. Persoanele reținute de autoritățile irakiene sunt predate forțelor americane în 24 de ore; custodia rămâne la acestea când Irakul exercită jurisdicția. Articolul 22: nicio reținere (în afara membrilor forțelor și ai componentei civile) fără decizie irakiană; predare autorităților irakiene competente în 24 de ore; percheziția locuințelor numai cu mandat judecătoresc irakian, exceptând operațiunile de luptă efective potrivit articolului 4.

Articolul 24: toate forțele Statelor Unite se retrag de pe tot teritoriul irakian cel târziu la 31 decembrie 2011; forțele de luptă părăsesc orașele, satele și localitățile cel târziu la 30 iunie 2009, după ce forțele irakiene de securitate își asumă responsabilitatea deplină în provincie, și sunt staționate în instalațiile convenite din afara acestora. Fiecare parte recunoaște dreptul suveran al celeilalte de a cere plecarea, respectiv de a se retrage, oricând. Articolul 7: depozitarea echipamentului de apărare este proporțională cu misiunile temporare și nu au legătură, directă sau indirectă, cu arme de distrugere în masă.

Articolul 27: la cererea guvernului irakian, părțile deschid de îndată deliberări strategice, iar Statele Unite, dacă se convine, iau măsuri diplomatice, economice sau militare pentru a descuraja o amenințare; teritoriul, marea și spațiul aerian irakian nu sunt folosite ca punct de lansare sau de tranzit pentru atacuri împotriva altor țări. Articolul 28: la intrarea în vigoare, guvernul irakian are răspunderea deplină asupra Zonei Verzi și poate cere sprijin limitat și temporar. Articolul 30: acordul este în vigoare trei ani, dacă nu este denunțat; încetează la un an după notificare scrisă; intră în vigoare la 1 ianuarie 2009, după schimbul de note diplomatice care confirmă procedurile constituționale. Consiliul reprezentanților l-a ratificat pe 27 noiembrie, Consiliul prezidențial pe 4 decembrie.

Nu este Acordul-cadru strategic de prietenie și cooperare semnat în aceeași zi, nu este rezoluția 1790 (care expiră la 31 decembrie 2008, potrivit articolului 25) și nu este un acord NATO privind statutul forțelor.

Imagine: Palatul Republican din Zona Verde, Bagdad; jim.gordon, 6 decembrie 2007; CC BY 2.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: U.S.-Iraq Status of Forces Agreement. Textul tratatului: Acordul dintre SUA și Republica Irak privind retragerea forțelor Statelor Unite, Bagdad, 17 noiembrie 2008.