La 23 octombrie 2024, la Trinity House din Londra, John Healey, secretarul britanic al Apărării, și Boris Pistorius, ministrul federal german al Apărării, au semnat Acordul de cooperare în apărare dintre cele două ministere, în dublu exemplar, numai în engleză. Nu e Tratatul de la Lancaster House din 2010, cu Franța. Nu e Tratatul NATO. Secțiunea 10 spune lămurit: nu e tratat în dreptul internațional și nu naște drepturi sau obligații juridice. Intră în vigoare din ziua semnării; oricare parte îl poate opri oricând, cu preaviz scris de 90 de zile pe cale diplomatică.

Participanții își pun politicile de apărare pe interese, valori și responsabilități comune. Cooperarea bilaterală, scriu, întărește NATO, temelia apărării colective. Vorbesc de interoperabilitate, interschimbabilitate și integrare a forțelor, și de o bază tehnologică și industrială de apărare robustă, ca necesitate strategică și economică pentru Europa. Secțiunea 1: parteneriat pe termen lung — securitatea euro-atlantică; industriile de apărare, cercetare, programe comune de echipament; interoperabilitate pe toate domeniile și standardizare în NATO; sprijin reciproc la ONU și NATO, plus cooperare complementară NATO–UE; sprijin militar pe termen lung pentru aliați și parteneri.

Secțiunea 2: Consiliul ministerial al apărării — cei doi miniștri, cu șefii de stat-major când e nevoie — decide prin consens, pune obiectivele, rezolvă disputele de aplicare. Deasupra a trei foruri: Comitetul militar de direcție (forțe, doctrină, interoperabilitate); Grupul ministerial pentru echipament și capabilități (MECC), industrie și capabilități, cu cât mai puține constrângeri naționale; Dialogul de politică de apărare, cu un subgrup nuclear, în format comun cu ministerele de externe. Pot urma înțelegeri scrise pe puncte. Costurile și foloasele, împărțite echitabil, dacă nu se prevede altfel. Informațiile clasificate, după aranjamentele de securitate dintre ei și instrumentele NATO. Disputele de interpretare, prin negociere diplomatică. Amendamente, în scris, din ultima semnare. Secțiunea 11: nu atinge celelalte acorduri de apărare ale fiecăruia.

Anunțul ministerului britanic, odată cu semnarea, enumeră proiectele „far”: arme de lovire la distanță mai lungă și mai precisă decât sistemele actuale, inclusiv Storm Shadow; fabrică de țevi de artilerie de calibru mare în Regat, peste 400 de locuri de muncă, oțel de la Sheffield Forgemasters, Rheinmetall; antrenamente pe flancul estic al NATO; vehicule Boxer și drone terestre; protecția cablurilor din Marea Nordului; avioane germane P-8, periodic, de la RAF Lossiemouth; drone lângă avioane de luptă; elicopterele Sea King germane cu rachete moderne, pentru Ucraina; apărare aeriană integrată. Aceste puncte stau în comunicat, nu ca articole în textul de cinci pagini. Healey a spus că acordul va fi așezat pe bază juridică într-un tratat mai larg UK–Germania, promis de Starmer și Scholz în august.

Trinity House e sediul autorității britanice a farurilor, de la Henric al VIII-lea încoace; de aici numele. Nu e acordul de apărare UK–România din 13 noiembrie 2024.

Trinity House, Tower Hill, locul semnării. Fațadă, 2015, nu masa. Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.

Pentru context: Trinity House Agreement. Textul: UK-Germany Trinity House Agreement on Defence.