La 16 aprilie 1938, la Palazzo Chigi din Roma, Eric Drummond și Galeazzo Ciano semnează Acordurile anglo-italiene — Pactul de Paște (Accordi di Pasqua).

Scopul Londrei: atrage Italia în menținerea ordinii existente și o împiedică să se alieze cu Germania. În schimb, Roma căuta să țină Marea Britanie neutră față de o eventuală confruntare cu Franța.

Textele obligă părțile să respecte status quo-ul în Mediterana, să nu atenteze la suveranitatea Arabiei Saudite și a Yemenului, să mențină liberă navigația pe Canalul Suez și pacea între posesiunile din Africa de Est. Etiopia nu e numită, dar Londra acceptă tacit controlul italian.

Italia se angajează să-și retragă forțele din Spania, pentru a ușura restaurarea păcii acolo. Acordurile au fost înregistrate în League of Nations Treaty Series la 15 martie 1939; ratificarea britanică: 16 noiembrie 1938.

Contextul e politica de conciliere după Abisinia și războiul civil spaniol, pe fondul propagandei anti-britanice italiene și al armelor trimise rebelilor arabi din Palestina.

Rezultatul a fost un eșec dublu: Italia nu a rupt axa Londra–Paris, iar politica de appeasement nu a împiedicat Pactul de Oțel din mai 1939.

Acordurile de Paște din 16 aprilie 1938 rămân ultima încercare britanică majoră de a ține Mussolini departe de Hitler înaintea războiului.

Imagine: Palazzo Chigi / Roma; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Easter Accords. Textul tratatului: Anglo-Italian Agreements (LNTS vol. 195).