La 26 octombrie 1998, la Brasília, președinții Jamil Mahuad Witt (Ecuador) și Alberto Fujimori Fujimori (Peru) au semnat Acta presidencială de la Brasília. Miniștrii de Externe Fernando de Trazegnies Granda și José Ayala Lasso au contrasemnat. Au fost martori Fernando Henrique Cardoso, Carlos Menem, Eduardo Frei Ruiz-Tagle și Thomas F. McLarty III, reprezentantul personal al președintelui Statelor Unite, în calitate de garanți ai Protocolului de la Rio de Janeiro din 29 ianuarie 1942.

Punctul 1 spune că înțelegerile încheie procesul de conversații prevăzut în Declarația de pace de la Itamaraty din 17 februarie 1995, după războiul din Cenepa, și pun capăt, global și definitiv, discrepanțelor dintre cele două republici. Nu este un tratat de frontieră nou în locul Protocolului de la Rio; îl pune în aplicare.

Punctul 2 declară că punctul de vedere obligatoriu al șefilor de stat garanți, din scrisoarea din 23 octombrie 1998, face parte integrantă din act și rezolvă definitiv diferențele de frontieră. Guvernele se angajează să termine, în cel mai scurt timp, fixarea pe teren a frontierei terestre comune. Scrisoarea reia Protocolul de la Rio și sentința arbitrală a lui Braz Dias de Aguiar: Peru recunoaște suveranitatea asupra Tiwintza și cedează Ecuadorului, în proprietate privată, un kilometru pătrat centrat pe punctul numit astfel, doar pentru scopuri comemorative și de conservare coordonate.

Punctul 3 enumeră acordurile semnate în aceeași zi, care trebuie supuse procedurilor interne: Tratatul de comerț și navigație, în aplicarea articolului VI al Protocolului de la Rio; Acordul amplu de integrare de frontieră, dezvoltare și vecinătate, cu anexe despre comisia de vecinătate, tranzit, planul binațional și fondul pentru pace; schimburi de note despre Canalul Zarumilla, navigația pe sectoarele tăiate de linii geodezice și pe râul Napo, și comisia binațională de măsuri de încredere.

Punctul 4 reafirmă, conform articolului I al Protocolului de la Rio, renunțarea la amenințarea și la folosirea forței și la orice act care afectează pacea și prietenia. Punctul 5 mulțumește garanților și îi îndeamnă să continue până la încheierea demarcării. Actul nu conține o clauză de denunțare și nu amână suveranitatea asupra kilometrului de la Tiwintza.

Ultima bornă de frontieră a fost pus în mai 1999; misiunea MOMEP s-a încheiat în iunie 1999. Aceste date sunt de după act. Protestele din Iquitos din 24 octombrie 1998, articolul din Caretas despre hito-uri și întârzierile ulterioare ale centrelor de comerț de pe Amazon nu sunt clauze ale celor cinci puncte.

Imagine: Palatul Itamaraty, Brasília, locul semnării; Sintegrity, 2023; CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Brasilia Presidential Act. Textul tratatului: Acta presidencială de la Brasília, 26 octombrie 1998.