Pe 18 noiembrie 2015, la a 38-a sesiune a Conferinței generale UNESCO de la Paris, statele membre au aprobat, prin rezoluția 38 C/43, Carta internațională a educației fizice, a activității fizice și a sportului. Nu este o convenție deschisă spre ratificare și nu prevede depozitar de instrumente: Conferința generală o proclamă și invită statele membre să aplice principiile. Nu este Carta din 1978, nici amendamentul din 1991 al articolului 7 al acelei carte.

Preambulul reamintește Carta ONU și Declarația universală a drepturilor omului, recunoaște diversitatea culturală a jocului, dansului și sporturilor tradiționale și indigene ca parte a patrimoniului imaterial și proclamă carta în slujba dezvoltării umane. Articolul 1: practica educației fizice, a activității fizice și a sportului este un drept fundamental pentru toți, fără discriminare; trebuie oferite ocazii incluzive, adaptate și sigure, îndeosebi copiilor de vârstă preșcolară, femeilor și fetelor, vârstnicilor, persoanelor cu dizabilități și popoarelor indigene; fiecare sistem de învățământ trebuie să includă ore de educație fizică de calitate, de preferință zilnic, ca parte obligatorie a învățământului primar și secundar.

Articolul 2: organizate, predate și practicate corespunzător, aceste activități aduc beneficii de sănătate, sociale și economice, inclusiv competența motrică, înot ca pricepere vitală acolo unde există risc de înec, și prevenirea bolilor de inimă, diabetului, cancerului și obezității. Articolul 4: programele trebuie să inspire participare pe tot parcursul vieții; orele de educație fizică, predate de profesori calificați, trebuie să fie obligatorii la toate gradele. Articolul 7: predarea, antrenoratul și administrarea se fac de personal calificat; voluntarii primesc formare și supraveghere potrivite.

Articolul 5: activitățile și evenimentele trebuie să fie durabile din punct de vedere economic, social, de mediu și sportiv; organizatorii de evenimente majore trebuie să asigure un efect durabil pentru comunitățile gazdă. Articolul 8: spații, instalații și echipamente adecvate și sigure, ținând seama de climă, cultură, gen, vârstă și dizabilitate; autoritățile publice integrează ocaziile de mișcare în planificarea urbană, rurală și de transport. Articolul 9: siguranța și gestionarea riscului; practici dăunătoare enumerate, de la discriminare și dopaj până la exploatare sexuală și violență.

Articolul 10: integritatea trebuie apărată de violență, dopaj, exploatare politică, corupție și manipulare a competițiilor; regulile antidoping universal adoptate se aplică la toate nivelurile; organizațiile aplică buna guvernanță; angajatorii respectă convențiile internaționale ale muncii. Articolul 11: inițiativele de sport pentru dezvoltare și pace vizează, între altele, eradicarea sărăciei, drepturile omului și reconstrucția după conflict sau dezastru. Articolul 12: cooperarea internațională reduce disparitățile dintre state prin schimb de bune practici, programe de educație, consolidarea capacităților și indicatori întemeiați pe principiile cartei. Rezoluția 38 C/43 invită statele membre să aplice recomandările și cere directorului general un rol principal în urmărirea cartei și a Declarației de la Berlin.

Nu este Carta olimpică, nu este Convenția internațională împotriva dopajului în sport din 2005, nu este Declarația de la Berlin din 2013 și nu este Planul de acțiune de la Kazan din 2017.

Imagine: Grădina japoneză de la sediul UNESCO, Place de Fontenoy, Paris; Gonzalezpascalphotos, 8 martie 2013; CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: International Charter of Physical Education, Physical Activity and Sport. Textul tratatului: Carta internațională a educației fizice, a activității fizice și a sportului, Paris, 18 noiembrie 2015.