Carta Organizației Națiunilor Unite a fost semnată la San Francisco, pe 26 iunie 1945, la Herbst Theatre din War Memorial Veterans Building, după ce Conferința Națiunilor Unite pentru Organizație Internațională, deschisă pe 25 aprilie, o adoptase în ajun la Opera House. Textele chinez, francez, rus, englez și spaniol sunt egal autentice. Depozitar: Guvernul Statelor Unite. Statutul Curții Internaționale de Justiție face parte integrantă din Cartă. Nu e Pactul Societății Națiunilor din 1919, nici propunerile de la Dumbarton Oaks din 1944.

Preambulul și articolul 1, la nivel de cadru: menținerea păcii și securității, dezvoltarea relațiilor prietenești, cooperarea în probleme economice, sociale, culturale și umanitare, și un centru de armonizare a acțiunilor națiunilor. Articolul 2: principii, inclusiv egalitatea suverană, îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor, soluționarea pașnică a diferendelor și abținerea de la amenințarea cu forța sau folosirea forței împotriva integrității teritoriale ori a independenței politice. Nu transcriem un ghid operațional de folosire a forței.

Articolul 7: organele principale — Adunarea Generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic și Social, Consiliul de Tutelă, Curtea Internațională de Justiție și Secretariatul. Cincizeci de state au semnat la conferință; Polonia, al 51-lea membru originar, a semnat ulterior. Nu e Conferința de la Bretton Woods.

Articolul 110: ratificare potrivit procedurilor constituționale; instrumentele se depun la Guvernul Statelor Unite, care înștiințează semnatarii. Produce efecte la depunerea ratificărilor Chinei, Franței, URSS, Regatului Unit și Statelor Unite, plus o majoritate a celorlalți semnatari. ONU: 24 octombrie 1945. Semnatarii care ratifică după acea dată rămân membri originari de la depunere. Articolul 111: originalul rămâne în arhivele Statelor Unite; copii certificate către celelalte guverne.

Coperta: premierul australian Frank Forde semnează Carta la Herbst Theatre; nu pretindem că e singurul semnatar. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Charter of the United Nations; Charter of the United Nations (UNTS certified copy).