Concordatul dintre Sfântul Scaun și Spania a fost semnat în Cetatea Vaticanului, pe 27 august 1953, în două exemplare, textele spaniol și italian fiind la fel de autentice. Plenipotențiari: Domenico Tardini, pro-secretar de stat pentru Afaceri Ecleziastice Extraordinare, pentru Papa Pius al XII-lea; Alberto Martín Artajo, ministru de externe, și Fernando María Castiella y Maíz, ambasador la Sfântul Scaun, pentru șeful Statului spaniol. Articolul XXXVI: intrare în vigoare la schimbul de ratificări, în cel mult două luni — 27 octombrie 1953, tot la Vatican. Nu e concordatul din 1851, nici convenția din 7 iunie 1941, nici Pactul de la Madrid din același an, nici convențiile din 1976 și 1979.

Preambulul invocă colaborarea pentru viața religioasă și civilă și Legea lui Dumnezeu, în tradiția catolică spaniolă. Articolul I: religia catolică rămâne unica religie a națiunii spaniole, cu drepturile de drept divin și canonic. Articolul II recunoaște Biserica drept societate perfectă, cu exercițiul liber al puterii spirituale și al cultului public. Articolul III: personalitate internațională a Sfântului Scaun și a Statului Vatican; ambasador la Sfântul Scaun și nunțiu la Madrid, acesta din urmă decan al corpului diplomatic.

Articolul VII menține, la nivel de principiu, regulile din convenția din 1941 privind numirea arhiepiscopilor și episcopilor rezidențiali și a coadjutorilor cu drept de succesiune — fără procedură de numire. Articolul VIII păstrează prioratul nullius al Ordinelor Militare la Ciudad Real. Articolul IX prevede revizuirea circumscripțiilor diecezane, cu excepția Andorrei, care rămâne la Urgel.

Restul celor 36 de articole acoperă, tot la nivel de principiu, bunurile ecleziastice, învățământul, căsătoria canonică, asistența religioasă a forțelor armate și sprijinul material al Statului. Articolul XXXV: îndoielile de aplicare se rezolvă de comun acord, după principiile concordatului. Protocolul final, semnat odată cu instrumentul, e parte integrantă. Spania a înregistrat tratatul la ONU pe 27 martie 1981 (UNTS 19671).

Convenția din 1976 a scos dreptul șefului de stat de a propune episcopi; Constituția din 1978 a consacrat aconfesionalitatea. Textul oficial consultat e traducerea engleză din Recueil des traités al ONU și originalul de la Secretariatul de Stat, nu fișa de catalog din registru.

Coperta: Palatul Apostolic din Cetatea Vaticanului, locul semnării; nu pretindem sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Concordat of 1953; UNTS 19671 Concordat Holy See–Spain.