Pe 15 decembrie 1946, la Flushing Meadow, New York, Adunarea Generală a Națiunilor Unite aprobă, prin rezoluția 62 (I), Constituția Organizației Internaționale pentru Refugiați. Guvernele semnatare o semnează tot atunci. Textele autentice sunt chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola, într-un singur exemplar depus în arhivele ONU. Depozitarul este secretarul general. Organizația este nepermanentă, agenție specializată care urmează să fie pusă în legătură cu ONU.

Preambulul recunoaște că refugiații adevărați și persoanele strămutate sunt o problemă urgentă, internațională. Pentru persoanele strămutate, sarcina principală este întoarcerea cât mai grabnică în țara de origine. Refugiații adevărați și persoanele strămutate trebuie ajutați, prin acțiune internațională, să se întoarcă în țara de naționalitate sau de reședință obișnuită ori să-și găsească noi cămine, în condițiile constituției; republicanii spanioli, să se așeze temporar până la un regim democratic în Spania. Cheltuielile de repatriere, în măsura practicabilă, cad în sarcina Germaniei și Japoniei, pentru persoanele strămutate de aceste puteri din țările ocupate.

Articolul 1 stabilește mandatul asupra refugiaților și persoanelor strămutate, după principiile, definițiile și condițiile din Anexa I, parte integrantă a constituției. Anexa I exclude, între alții, persoanele de origine etnică germană expulzate sau care urmează să fie expulzate din țările de naștere în Germania postbelică, precum și criminalii de război. Articolul 2 fixează funcțiile: repatrierea, identificarea, înregistrarea și clasificarea, îngrijirea și asistența, protecția juridică și politică, transportul, reinstalarea și reașezarea în țări dispuse să-i primească. Prioritatea este întoarcerea, cu asistență materială, hrană pentru trei luni la plecare spre o țară care a suferit ocupație inamică, îmbrăcăminte și mijloace de transport.

Articolul 3 prevede un acord de legătură cu ONU, potrivit articolelor 57 și 63 din Cartă. Articolul 4 deschide calitatea de membru membrilor ONU și, cu recomandarea Comitetului executiv și cu două treimi din Consiliul general, altor state iubitoare de pace. Retragerea se notifică în scris președintelui Comitetului executiv și capătă efect după un an. Articolul 5 instituie Consiliul general, Comitetul executiv și Secretariatul. Consiliul general este organul suprem de decizie, cu un vot pe membru; se întrunește cel puțin o dată pe an, iar în primii trei ani cel puțin de două ori. Comitetul executiv are nouă membri, aleși pe doi ani.

Articolul 8 desemnează directorul general ca principal funcționar administrativ, numit de Consiliul general la propunerea Comitetului executiv. Articolul 9 cere eficiență, competență și integritate la angajare, recrutare geografică și un număr adecvat de persoane din țările de origine ale persoanelor strămutate; personalul nu primește instrucțiuni din afara organizației. Articolul 10 împarte bugetul în cheltuieli administrative, operaționale și de reinstalare pe scară largă; acestea din urmă sunt contribuții voluntare. Articolul 11 prevede că Consiliul general alege sediul la Paris sau la Geneva.

Articolul 17 dă textele chinez, englez, francez, rus și spaniol aceeași putere; litigiile de interpretare se trimit Curții Internaționale de Justiție, dacă Consiliul general sau părțile nu convin altfel. Articolul 18 prevede că statele devin părți prin semnare fără rezervă de aprobare, prin semnare urmată de acceptare sau prin acceptare, depusă la secretarul general. Constituția intră în vigoare când cel puțin cincisprezece state, ale căror contribuții cerute la Partea I a bugetului operațional din Anexa II însumează cel puțin 75 la sută din total, au devenit părți. Aceste condiții s-au împlinit ulterior; constituția a intrat în vigoare pe 20 august 1948.

Nu este Statutul Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiați, adoptat pe 14 decembrie 1950, și nu este Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951. Nu este Administrația Națiunilor Unite pentru Ajutor și Reabilitare (UNRRA) și nu este rezoluția Adunării Generale din 12 februarie 1946, pe care preambulul o invocă ca principiu anterior.

Imagine: Queens Museum of Art, fostul New York City Building, Flushing Meadows; Jim Henderson, 8 iunie 2008; domeniu public, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: International Refugee Organization. Textul tratatului: Constituția Organizației Internaționale pentru Refugiați, Flushing Meadow, 15 decembrie 1946.