La 13 noiembrie 1962, la Bruxelles, cele șase state membre ale Comunității Economice Europene au semnat Convenția de revizuire a Tratatului de la Roma, pentru a aplica Antilelor Olandeze regimul special de asociere din Partea a IV-a. Un original, germană, franceză, italiană și neerlandeză, depus la guvernul italian. Nu e Convenția de la Yaoundé din 1963 și nu e actul suplimentar prin care Surinamul a fost asociat la 1 septembrie 1962.

Preambulul invocă declarația de intenție anexată Actului final al conferinței interguvernamentale din 25 martie 1957 și avizul favorabil al Consiliului din 22 octombrie 1962, după consultarea Adunării și a Comisiei. Revizuirea urmează articolul 236 din Tratat. Plenipotențiarii: Henri Fayat, Rolf Lahr, Jean-Marc Boegner, Carlo Russo, Eugène Schaus, H. R. van Houten și W. F. M. Lampe, ministru plenipotențiar al Antilelor Olandeze.

Articolul 1: Antilele Olandeze se înscriu pe lista din Anexa IV a Tratatului; Protocolul privind mărfurile originare din anumite țări, cu tratament special la import într-un stat membru, încetează să li se aplice; tratamentul rezultat, la data forței, pentru celelalte țări și teritorii de peste mări asociate, le devine aplicabil. Articolul 2 anexează Protocolul privind importurile în CEE de produse petroliere rafinate în Antilele Olandeze. Articolul 3: ratificare, instrumentele la Italia; forța în prima zi a lunii următoare depunerii ultimului instrument, sau, dacă depunerea e cu mai puțin de cincisprezece zile înainte de începutul lunii următoare, în prima zi a lunii a doua. Italia a depus la 14 septembrie 1964; forța: 1 octombrie 1964. Articolul 4: depozit la Roma, copii certificate celorlalte guverne.

Protocolul, articolele 1–2: pozițiile 27.10–27.14 din Nomenclatura de la Bruxelles, la import pentru consum; avantaje tarifare rezultate din asociere, indiferent de regulile de origine ale statelor membre. Articolul 3: Comisia poate introduce, majora sau reintroduce taxe vamale dacă importurile provoacă dificultăți reale; în orice caz când ating două milioane de tone pe an; Consiliul poate modifica sau anula cu majoritate calificată. Articolul 4: măsuri naționale de urgență, notificate Comisiei; anexă — Germania 625.000 t, Uniunea Economică Belgo-Luxemburgheză 200.000 t, Franța 75.000 t, Italia 100.000 t, Țările de Jos 1.000.000 t. Articolul 6: la o politică comună, avantaje echivalente de cel puțin două milioane și jumătate de tone.

Actul final notează proiectul neerlandez din 4 iunie 1962, avizul Adunării din 19 octombrie, al Comisiei din 10 septembrie și al Consiliului din 22 octombrie. Două declarații: regimul comercial cu Statele africane și malgașe asociate se definește de acord cu acele state; la tratamentul definitiv al produselor petroliere se ține seama de tratamentul echivalent pentru celelalte țări și teritorii asociate. Nu relatăm aici desființarea Antilelor Olandeze din 2010.

Palatul Egmont, Bruxelles. Palat diplomatic din orașul semnării, nu sala confirmată a conferinței. Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.

Pentru context: Convention on the association of the Netherlands Antilles with the European Economic Community. Textul: GATT L/2342, Convention of 13 November 1962.