La Oslo, la 22 decembrie 1930, Uniunea economică belgo-luxemburgheză, Danemarca, Norvegia, Țările de Jos și Suedia semnează Convenția de apropiere economică, însoțită de un protocol. Textul autentic este francez, în zece articole, într-un singur exemplar depus la Ministerul Afacerilor Străine de la Oslo.

Părțile, desemnând plenipotențiari — Maximilien Suetens pentru Belgia, J. Clan pentru Danemarca, Gunnar Jahn și Rolf Andvord pentru Norvegia, J. A. Nederbragt pentru Țările de Jos, Torvald Hojer și Christian Gunther pentru Suedia — își propun să pună în practică principiile acțiunii economice a Societății Națiunilor și să-și respecte, pe cât posibil, interesele reciproce.

Articolul I îi obligă pe semnatari să nu majoreze taxele vamale și să nu instituie taxe vamale noi fără a comunica celorlalte Înalte Părți Contractante propunerile sau deciziile, cu cel puțin cincisprezece zile înainte de data la care urmează să fie puse în vigoare. Dacă comunicarea nu este făcută cu mai mult de douăzeci de zile înainte, ea se transmite telegrafic; partea care propune măsura poate cere ca respectiva comunicare să fie considerată confidențială. Articolul II dă părții care se consideră vătămată de majorările sau de taxele noi, în cele zece zile următoare primirii comunicării, dreptul de a propune modificările pe care le socotește potrivite pentru a-și ocroti interesele.

Articolul III prevede că, dacă după examinarea atentă a acestor propuneri partea în cauză nu le poate accepta, ea este îndreptățită să pună măsurile în vigoare, fără alte formalități, la o lună de la data comunicării prevăzute la articolul I, înștiințând totuși telegrafic, în aceeași zi, celelalte Înalte Părți Contractante. Articolul IV dă părții care se consideră lezată, în luna care urmează introducerii majorărilor sau a taxelor noi, dreptul de a notifica telegrafic denunțarea convenției, care capătă efect, pentru partea denunțătoare, cincisprezece zile mai târziu, fie față de partea care a introdus măsurile, fie față de toate Înaltele Părți Contractante; în luna de după primirea acestei notificări, celelalte părți pot denunța convenția în același fel și cu același termen.

Articolul V îngăduie, în cazuri excepționale, instituirea imediată, fără comunicare prealabilă, a unor taxe fiscale noi sau majorate care trebuie puse de îndată în vigoare, cu înștiințarea imediată a celorlalte părți. Articolul VI încheie convenția pentru o perioadă de șase luni; cu o lună înainte de expirarea perioadei, fiecare parte poate notifica Guvernului norvegian intenția de a se retrage, iar guvernul înștiințează imediat celelalte părți. Pentru părțile care nu au denunțat-o, convenția rămâne în vigoare, în aceleași condiții, pentru o nouă perioadă de șase luni, și tot astfel pe perioade succesive.

Articolul VII permite aderarea unui stat care nu este parte, dacă Înaltele Părți Contractante sunt de acord. Articolul VIII cere ratificarea cât mai curând posibil și depunerea instrumentelor la Ministerul Afacerilor Străine de la Oslo. Articolul IX prevede că convenția intră în vigoare în a cincisprezecea zi după depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare; ea a intrat în vigoare la 7 februarie 1932. Articolul X îngăduie, la semnare sau la depunerea ratificărilor, declarația că partea este legată numai pentru teritoriile sale din Europa, cu dreptul ulterior de a extinde convenția, prin notificare către Guvernul norvegian, asupra teritoriilor de peste mări, coloniilor sau teritoriilor sub mandat, sau de a pune capăt acestor efecte.

Protocolul declară că guvernele sunt dispuse să sprijine acțiunea internațională de reducere a piedicilor în calea comerțului și de îmbunătățire a regimului general al schimburilor, că intenționează să continue, în domeniul economic, colaborarea inaugurată între ele în cursul anului 1930 și că vor examina posibilitatea de a extinde principiul convenției și la alte măsuri care pot afecta schimburile reciproce. Suedia semnează sub rezerva ratificării de către rege, cu aprobarea Riksdagului. Textul nu este Convenția de la Ouchy din 1932 și nici Acordurile de la Oslo din 1993.

Imagine: Victoria Terrasse, Oslo; Marcelosilvacosta, 12 mai 2018; CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Oslo Agreements, 1930. Textul tratatului: Convenția de apropiere economică, Oslo, 22 decembrie 1930, League of Nations Treaty Series vol. 126.