Convenția privind azilul diplomatic a fost semnată la Caracas, pe 28 martie 1954, de Conferința a X-a interamericană. Patru texte autentice: spaniolă, engleză, portugheză și franceză. Originalul la Uniunea Panamericană, azi Secretariatul general al OEA. Deschisă semnăturii statelor membre OEA; ratificările se depun tot acolo. Intrare în vigoare: 29 decembrie 1954, pe măsura depozitelor (articolul XXIII). Nu e Convenția privind azilul teritorial, semnată în aceeași conferință, instrument distinct.

Precedentul imediat e cazul Haya de la Torre: Colombia a acordat azil în ambasada de la Lima; Curtea Internațională de Justiție a judecat litigiul în 1950. Articolul I: azilul acordat în legații, nave de război, tabere sau aeronave militare persoanelor căutate din motive politice e respectat de statul teritorial. Articolul II: dreptul de a acorda azil nu e o obligație și nu cere motivarea refuzului. Nu este un manual de ocupare a ambasadelor.

Articolul III exclude, la nivel de principiu, persoanele urmărite pentru infracțiuni de drept comun sau dezertori, dacă faptele nu sunt vădit politice. Articolul IV: statul care acordă azilul califică natura faptei. Articolele V–VII: cazuri urgente, timpul strict necesar plecării, aprecierea urgenței tot de către statul care acordă. Articolele VIII–IX: notificare către MAE-ul teritorial; informațiile locale se iau în seamă, dar decizia de a continua azilul sau de a cere un salvaconduct se respectă.

Articolele XI–XVII: statul teritorial poate cere retragerea, cu salvaconduct și garanții; plecarea nu e tratată aici ca itinerar. Articolul XX: azilul diplomatic nu e supus reciprocității și acoperă orice naționalitate. Articolul XXIV: durată nedeterminată, denunțare cu un an. Printre ratificanți: Argentina, Brazilia, Mexic, Peru, Uruguay, Venezuela; Statele Unite nu sunt parte.

Textul rămâne o convenție interamericană, nu o cutumă mondială. Nu comentăm incidente contemporane de misiuni diplomatice.

Coperta: Palatul Legislativ Federal din Caracas; nu sala conferinței. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Convention on Diplomatic Asylum; Convention on Diplomatic Asylum (OAS A-46).