Convenția-cadru europeană privind cooperarea transfrontalieră între colectivități sau autorități teritoriale a fost deschisă spre semnare la Madrid, pe 21 mai 1980, ca Tratatul european nr. 106. Nu e Protocolul adițional din 1995 (ETS 159), nici al doilea protocol din 1998. Textele autentice sunt engleza și franceza, într-un singur exemplar depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general transmite copii certificate. Anexa cu acorduri-model între state și între autorități locale e ghid; nu are valoare de tratat.

Articolul 1: fiecare parte se angajează să înlesnească și să încurajeze cooperarea transfrontalieră între colectivitățile sau autoritățile de pe teritoriul său și cele de sub jurisdicția altor părți, și să promoveze acordurile necesare, ținând seama de constituțiile diferite. Articolul 2 definește cooperarea transfrontalieră ca acțiune concertată de a întări relațiile de vecinătate, în cadrul competențelor prevăzute de dreptul intern; convenția nu modifică sfera acestor competențe. „Colectivități sau autorități teritoriale” sunt organele cu funcții locale și regionale recunoscute ca atare de dreptul intern; o parte poate restrânge sau exclude anumite categorii prin declarație.

Articolul 3 cere părților să încurajeze inițiativele inspirate de aranjamentele-cadru elaborate la Consiliul Europei și, dacă e cazul, de acordurile-model interstatale. Articolul 4: părțile se străduiesc să rezolve dificultățile juridice, administrative sau tehnice care ar împiedica cooperarea și se consultă. Articolul 5: să examineze oportunitatea de a acorda acelorași facilități ca la cooperarea internă. Articolul 7: să informeze autoritățile locale despre mijloacele deschise de convenție. Articolul 8: părțile transmit secretarului general informații despre acordurile încheiate. Nu transcriem un ghid de euroregiune.

Articolul 9: deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei; instrumentele se depun la secretarul general. Intră în vigoare la trei luni după depunerea celui de-al patrulea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare, cu condiția ca cel puțin două dintre aceste state să aibă o frontieră comună. Oficiul tratatelor consemnează 22 decembrie 1981. Articolul 10 permite aderarea unui stat european nemembru, cu unanimitatea Comitetului de Miniștri și acordul expres al statelor care au ratificat.

Coperta: Palacio de Santa Cruz din Madrid, sediul istoric al Ministerului Afacerilor Externe; nu pretindem sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Outline Convention on Transfrontier Co-operation; European Outline Convention on Transfrontier Co-operation between Territorial Communities or Authorities (ETS No. 106).