Convenția Consiliului Europei pentru prevenirea terorismului a fost deschisă spre semnare la Varșovia, pe 16 mai 2005, ca Tratatul nr. 196, cu ocazia Summitului al treilea al șefilor de stat și de guvern. Nu e Convenția CETS 198 privind spălarea produselor infracțiunii, deschisă tot atunci, nici Convenția europeană pentru reprimarea terorismului din 1977 (ETS 90). Textele autentice sunt engleza și franceza, într-un singur exemplar depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general transmite copii certificate. Anexa enumeră tratatele ONU și sectoriale care definesc, pentru acest text, „infracțiunea de terorism”; nu transcriem un catalog operațional.

Articolul 2 fixează scopul: să întărească eforturile părților de a preveni terorismul și efectele lui negative asupra exercitării depline a drepturilor omului, în special dreptul la viață, prin măsuri naționale și prin cooperare internațională, ținând seama de tratatele deja aplicabile. Preambulul reamintește că măsurile trebuie să respecte statul de drept, valorile democratice, drepturile omului și, unde e cazul, dreptul umanitar, și că convenția nu e menită să atingă principiile consacrate ale libertății de exprimare și de asociere.

Articolele 5–7 cer părților să incrimineze, când fapta e săvârșită ilegal și intenționat, trei infracțiuni noi: provocarea publică de a comite o infracțiune de terorism, recrutarea pentru terorism și instruirea pentru terorism. Definițiile rămân la nivelul principiului: mesaj făcut public cu intenția de a incita, solicitarea de a participa sau de a se alătura unui grup în acest scop, și furnizarea de instrucțiuni pentru săvârșirea unei infracțiuni de terorism, știind destinația. Nu transcriem metode, arme sau un ghid de recrutare. Articolul 8: incriminarea nu depinde de săvârșirea efectivă a infracțiunii de terorism. Articolul 16 limitează aplicarea când totul e intern unui singur stat, cu excepțiile de cooperare prevăzute.

Articolul 12 leagă incriminarea de obligațiile privind drepturile omului, în special libertatea de exprimare, de asociere și de religie, din Convenția europeană a drepturilor omului și din Pactul internațional privind drepturile civile și politice, plus principiul proporționalității într-o societate democratică. Articolul 13 cere protecție, sprijin și, unde legea internă o permite, despăgubiri pentru victime. Articolele 17–21 organizează cooperarea penală, regula a extrăda sau a urmări, excluderea excepției politice (cu rezerva permisă) și clauza de nediscriminare, fără un protocol operațional de extrădare.

Articolul 23: deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei, Comunității Europene și statelor nemembre care au participat la elaborare; instrumentele se depun la secretarul general. Intră în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării a trei luni de când șase semnatari, dintre care cel puțin patru membri ai Consiliului, și-au exprimat consimțământul. Oficiul tratatelor consemnează 1 iunie 2007. Articolul 30 prevede Consultarea părților. Un protocol adițional (CETS 217) a fost deschis la Riga în 2015; nu e instrumentul de aici.

Coperta: Palatul Culturii și Științei din Varșovia, locul Summitului al treilea al Consiliului Europei; nu pretindem sala de semnare. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Council of Europe Convention on the Prevention of Terrorism; Council of Europe Convention on the Prevention of Terrorism (CETS No. 196).