La Istanbul, pe 11 mai 2011, în a 121-a sesiune a Comitetului Miniștrilor, Consiliul Europei a deschis spre semnare Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, CETS nr. 210. Textele englez și francez sunt deopotrivă autentice; un singur exemplar rămâne în arhivele Consiliului. Articolul 75 o deschide statelor membre, statelor nemembre care au luat parte la elaborare și Uniunii Europene. În ziua deschiderii au semnat treisprezece state, între care Turcia, prin ministrul de Externe Ahmet Davutoğlu, în prezența secretarului general Thorbjørn Jagland, plus Austria, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Islanda, Luxemburg, Muntenegru, Portugalia, Slovacia, Spania și Suedia.

Comitetul Miniștrilor a înființat în decembrie 2008 comitetul ad-hoc CAHVIO, care a pregătit proiectul până în decembrie 2010. Deputații Miniștrilor au adoptat textul pe 7 aprilie 2011. Convenția de față nu este Recomandarea Rec(2002)5, nici proiectul CAHVIO din 2009, nici adoptarea din aprilie.

Articolul întâi fixează scopurile: a proteja femeile de toate formele de violență și a preveni, urmări penal și elimina violența împotriva femeilor și violența domestică; a contribui la înlăturarea discriminării și a promova egalitatea de fond; a clădi un cadru cuprinzător de politici; a încuraja cooperarea internațională; a sprijini o abordare integrată a autorităților. Articolul al doilea aplică convenția în timp de pace și în conflict armat. Articolul al treilea definește violența împotriva femeilor ca încălcare a drepturilor omului și formă de discriminare, iar violența domestică ca acte fizice, sexuale, psihologice sau economice în familie, în unitatea domestică sau între soți ori parteneri actuali sau foști.

Cele 81 de articole, în douăsprezece capitole, urmează cele patru axe: prevenire, protecție, urmărire penală și politici integrate. Părțile trebuie să incrimineze violența psihologică, urmărirea, violența fizică, violența sexuală inclusiv violul întemeiat pe lipsa consimțământului, căsătoria forțată, mutilarea genitală feminină, avortul și sterilizarea forțate; hărțuirea sexuală cade sub sancțiune penală sau de altă natură legală. Articolul 42 exclude justificarea prin așa-zisă „onoare”. Articolul 5 cere diligența cuvenită față de faptele actorilor nestatali. Articolele 22 și 23 cer servicii specializate și adăposturi.

Articolul 66 înființează GREVIO, grupul de experți care supraveghează aplicarea: între zece și cincisprezece membri, aleși de Comitetul Părților pe patru ani, cu un mandat reînnoibil o dată. Prima alegere de zece membri urmează în termen de un an de la intrarea în vigoare; încă cinci după a 25-a ratificare. Articolul 11 obligă la date statistice dezagregate și la cercetare.

Articolul 75 spune că actul intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează după trei luni de la data la care zece semnatare, dintre care cel puțin opt state membre ale Consiliului Europei, și-au exprimat consimțământul. Turcia a depus prima ratificare în martie 2012. Pragul a fost atins astfel încât convenția a produs efecte de la 1 august 2014. Deschiderea de la Istanbul nu este acea intrare în vigoare, nici aderarea Uniunii Europene din 2023.

Articolul 80 îngăduie denunțarea prin notificare către secretarul general, cu efect în prima zi a lunii care urmează după trei luni. Turcia a denunțat convenția pe 20 martie 2021; efectul a încetat acolo pe 1 iulie 2021. Acea retragere nu este evenimentul din 2011. Articolul 81 pune în sarcina secretarului general notificarea semnăturilor, ratificărilor, rezervelor și denunțărilor.

Imagine: Ahmet Davutoğlu, 16 aprilie 2010; Renato Araújo / Agência Brasil, CC BY 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Istanbul Convention. Textul tratatului: CETS nr. 210: Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.