Convenția pentru unificarea anumitor reguli privind transportul aerian internațional, cunoscută ca Convenția de la Montreal, a fost încheiată la Montreal, pe 28 mai 1999, la conferința de drept aerian a Organizației Aviației Civile Internaționale, textele englez, arab, chinez, francez, rus și spaniol fiind egal autentice. Depozitar: OACI. Nu e Convenția de la Varșovia din 12 octombrie 1929, pe care o modernizează și o prevalează între părți, nu e Protocolul de la Haga din 1955 și nu e Regulamentul (CE) 1107/2006 privind pasagerii cu mobilitate redusă.

Preambulul recunoaște aportul Varșoviei, nevoia de a proteja interesele consumatorilor și de o despăgubire echitabilă pe principiul restituirii, și obiectivele Convenției de la Chicago din 1944. Articolul 1: se aplică transportului internațional de persoane, bagaje sau mărfuri, contra cost sau gratuit de către o întreprindere de transport aerian. Articolul 2: transportul de stat, în aceleași condiții; coletele poștale rămân, cu o excepție, în afara convenției.

Capitolul II, la nivel de cadru, prevede un document de transport pentru pasageri, o etichetă de bagaj și, pentru marfă, o scrisoare de transport aerian sau un mijloc echivalent de înregistrare; neîndeplinirea formalităților nu anulează contractul. Nu transcriem un ghid de completare a documentelor. Capitolul III: răspunderea transportatorului pentru moarte sau vătămare corporală, pentru bagaje și marfă și pentru întârziere. Articolul 21: până la o sută de mii de drepturi speciale de tragere pe pasager, transportatorul nu poate exclude sau limita răspunderea; peste acest prag, se poate exonera dacă dovedește absența culpei proprii sau culpa exclusivă a unui terț.

Articolul 22, în textul originar: patru mii o sută cincizeci DST pentru întârzierea persoanei, o mie DST pe pasager pentru bagaje și șaptesprezece DST pe kilogram pentru marfă, cu posibilitatea unei declarații speciale de interes. Articolul 24: depozitarul revizuiește plafoanele la cinci ani, după inflație. Articolul 28: plăți anticipate în caz de moarte sau vătămare, dacă dreptul intern o cere. Articolul 50: asigurare adecvată. Nu transcriem un protocol de despăgubire, de revendicare a bagajelor sau de conversie a DST ca manual.

Articolul 53: deschisă semnării de statele participante la conferință, apoi de toate statele și de organizațiile regionale de integrare economică, la sediul OACI, până la intrarea în vigoare; ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, cu depunere la OACI. Intră în vigoare în a șaizecea zi după al treizecilea instrument, fără a număra instrumentul unei organizații regionale. A intrat în vigoare la 4 noiembrie 2003. Articolul 54: denunțare cu efect după o sută optzeci de zile. Articolul 55: prevalează asupra instrumentelor din sistemul de la Varșovia între părți. Articolul 57: rezerve numai pentru transportul de stat necomercial și pentru transportul rezervat autorităților militare.

Coperta: sediul OACI din Montreal, locul conferinței și depozitul originalului; nu pretindem sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Montreal Convention; Convention for the Unification of Certain Rules for International Carriage by Air (Montreal, IATA reproduction of the official text).