La Moss, în casa principală a uzinei de fier, generalii suedezi Anders Fredrik Skjöldebrand și Magnus Björnstjerna semnează cu consilierii de stat norvegieni Jonas Collett și Niels Aall convenția dintre prințul moștenitor al Suediei, în numele regelui, și guvernul norvegian. Instrumentul, în franceză, sub rezerva ratificării, poartă data 14 august 1814. Actul nu este Tratatul de la Kiel din 14 ianuarie 1814 și nu este Constituția de la Eidsvoll din 17 mai.

Războiul din iulie, după Hvaler, Halden și predarea Fredrikstadului, adusese trupele lui Carl Johan peste graniță. Tratatul de la Kiel cedase Norvegia regelui Suediei; norvegienii, cu Christian Frederik ales rege la Eidsvoll, nu recunoscuseră cesiunea. Suedezii nu-l recunosc pe prinț ca parte la convenție: negociază cu guvernul, nu cu pretendentul.

Articolul 1 îl obligă pe prințul Christian să convoace, după modul din constituția existentă, Stortingul, care se deschide în ultima zi din septembrie sau, dacă nu este cu putință, în primele opt zile din octombrie. Articolul 2 pune regele Suediei în legătură directă cu dieta, prin unul sau mai mulți comisari. Articolul 5 fixează locul: Christiania.

Articolul 3: regele Suediei făgăduiește să accepte constituția redactată de deputații de la Eidsvoll. Nu va propune alte schimbări decât cele necesare unirii celor două regate și nu le va face decât de comun acord cu dieta. Articolul 4 confirmă, în fața Stortingului, făgăduielile date poporului norvegian de rege și de prințul moștenitor în numele regelui.

Articolul 6 oprește urmărirea, directă sau indirectă, a opiniilor împotriva unirii, exprimate până atunci. Funcționarii civili și militari, norvegieni sau străini, rămân tratați cu respectul autorității supreme; cei care nu-și continuă slujba primesc pensie după legile țării. Articolul 7 angajează regele Suediei să ceară Danemarcei revocarea edictelor emise după 14 ianuarie 1814 împotriva funcționarilor și a regatului Norvegiei. Semnăturile, cu sigilii, stau pe cartierul general de la Moss; Carl Johan ratifică.

Articolul adițional, cu aceeași putere ca textul din 14 august, îl leagă pe Christian Frederik să predea puterea executivă națiunii, fără rezervă, și să părăsească Norvegia chiar dacă dieta i-ar cere să rămână. Declarația se reînnoiește și se publică în tot regatul la deschiderea dietei; articolul însuși nu se publică decât la opt zile după deschidere. Christian Frederik îl ratifică.

Articolul separat și secret, semnat tot de Christian Frederik, predă de îndată puterea executivă Consiliului de Stat, care o păstrează până la închiderea dietei sau până când aceasta se pronunță asupra formei de guvernare. Consiliul lucrează constituțional și, până la întrunire, semnează actele curente „din ordin suprem”. O convenție de armistițiu, tot din 14 august, oprește focul; Carl Johan o ratifică la Fredrikstad a doua zi; pavilionul norvegian este respectat cât ține încetarea.

Stortingul extraordinar se întrunește la 7 octombrie. Constituția revizuită pentru unire este votată la 4 noiembrie 1814, după care dieta alege rege pe Carol al XIII-lea al Suediei. Convenția rămâne temeiul unirii personale, nu cesiunea de la Kiel. Originalul politic se păstrează în arhiva Stortingului; a fost tipărit în „Tiden” pe 16 august 1814.

Imagine: Konvensjonsgården, Moss; Johannes Bjerketvedt Østby, noiembrie 2020, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Convention of Moss. Textul tratatului: Convention conclue à Moss, 14 août 1814.