Convenția privind recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine a fost adoptată la New York, pe 10 iunie 1958, la Conferința Națiunilor Unite privind arbitrajul comercial internațional (20 mai–10 iunie). Articolul XVI: textele chinez, englez, francez, rus și spaniol sunt egal autentice; depozit în arhivele ONU; secretarul general transmite copii certificate. Nu e Protocolul de la Geneva din 1923, nu e Convenția de la Geneva din 1927 și nu e Legea-model UNCITRAL din 1985. Articolul VIII: deschisă spre semnare până la 31 decembrie 1958; ratificările se depun la secretarul general. Articolul IX: aderare pentru statele din articolul VIII.

Articolul I: se aplică sentințelor date pe teritoriul unui alt stat decât cel unde se cere recunoașterea și executarea, și celor care nu sunt considerate interne. La aderare, un stat poate declara, pe bază de reciprocitate, că o aplică doar sentințelor date pe teritoriul altui stat parte, și doar raporturilor socotite comerciale de dreptul său intern. Articolul II: recunoașterea convențiilor de arbitraj în scris. Articolul III: sentințele sunt recunoscute ca obligatorii și executate după regulile de procedură ale forului. Nu transcriem un ghid de depunere a cererii sau de eludare a executării.

Articolul V, la nivel de cadru: refuz la cererea părții împotriva căreia se invocă sentința, pentru incapacitate, convenție nevalidă, lipsă de notificare, depășirea obiectului, constituirea tribunalului, sentință încă neobligatorie sau anulată; și, din oficiu, obiect nesusceptibil de arbitraj sau ordine publică. Articolul VII: nu atinge tratatele mai favorabile; Protocolul și Convenția de la Geneva își încetează efectele între statele părți, în măsura în care sunt legate de această convenție.

Articolul XII: produce efecte în a nouăzecea zi după depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare sau aderare; pentru celelalte state, tot în a nouăzecea zi după instrumentul lor. A intrat în vigoare pe 7 iunie 1959. Articolul XIII: denunțare cu efect după un an. Articolul XIV: un stat parte nu o poate invoca împotriva altora decât în măsura în care el însuși e ținut să o aplice.

Coperta: lounge-ul delegaților de la sediul ONU din New York, locul conferinței; nu pretindem sala din 1958. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Convention on the Recognition and Enforcement of Foreign Arbitral Awards; Convention on the Recognition and Enforcement of Foreign Arbitral Awards (UNCITRAL).