Convenția pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinei — Convenția privind drepturile omului și biomedicina, STE nr. 164 — a fost deschisă spre semnare la Oviedo, pe 4 aprilie 1997. Făcută la Oviedo (Asturias), într-un exemplar unic, depus în arhivele Consiliului Europei; textele în engleză și franceză sunt egal autentice. Depozitar: secretarul general. Adoptată de Comitetul de Miniștri în noiembrie 1996, după proiectul Comitetului director pentru bioetică. Nu e Declarația universală a drepturilor omului și nu e Convenția europeană a drepturilor omului din 1950, deși preambulul le invocă.

Articolul 1: părțile protejează demnitatea și identitatea tuturor ființelor umane și garantează, fără discriminare, respectul pentru integritate și celelalte drepturi, în raport cu aplicațiile biologiei și medicinei. Articolul 2: interesele și bunăstarea ființei umane prevalează asupra interesului exclusiv al societății sau al științei. Articolul 3: acces echitabil la îngrijiri, ținând seama de nevoi și resurse. Articolul 4: standarde profesionale pentru orice intervenție, inclusiv cercetarea.

Articolul 5: intervenție în domeniul sănătății numai după consimțământ liber și informat, cu informații prealabile despre scop, natură, consecințe și riscuri; consimțământul poate fi retras oricând. Articolele 6–9: persoane fără capacitate de a consimți, urgențe, dorințe exprimate anterior. Articolul 10: viață privată față de informațiile de sănătate, inclusiv dreptul de a nu ști. Nu transcriem ghiduri clinice.

Articolul 11 interzice discriminarea pe temeiul patrimoniului genetic. Articolul 12: testele predictive doar în scopuri de sănătate sau cercetare legată de sănătate, cu consiliere. Articolul 13: o intervenție care urmărește modificarea genomului uman numai în scopuri preventive, diagnostice sau terapeutice, și numai dacă scopul nu e să introducă o modificare în genomul urmașilor; nu e un protocol de laborator. Articolul 18: unde legea admite cercetarea pe embrioni in vitro, cere protecție adecvată; crearea de embrioni umani în scop de cercetare e interzisă. Articolul 21: corpul uman și părțile sale nu dau, ca atare, naștere unui câștig financiar.

Articolul 29: avize consultative ale Curții europene a drepturilor omului. Articolul 31: protocoale ulterioare (clonare, transplant, cercetare biomedicală, teste genetice) — instrumente distincte. Articolul 33: deschisă statelor membre, statelor nemembre care au participat la elaborare și Comunității Europene; ratificare la secretarul general; intrare în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării a trei luni după ce cinci state, dintre care cel puțin patru membre, și-au exprimat consimțământul — 1 decembrie 1999. Articolul 36 admite rezerve punctuale, nu de caracter general.

Coperta: catedrala din Oviedo; locul deschiderii spre semnare, fără a pretinde sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Convention for the Protection of Human Rights and Dignity of the Human Being with regard to the Application of Biology and Medicine; Convention on Human Rights and Biomedicine (CETS No. 164).