Convenția dintre Belgia, Germania, Spania, Franța, Luxemburg, Țările de Jos și Austria privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special pentru combaterea terorismului, a criminalității transfrontaliere și a migrației ilegale, cunoscută ca Convenția de la Prüm, a fost semnată la Prüm, pe 27 mai 2005, într-un original unic, textele german, spaniol, francez și neerlandez fiind egal autentice. Depozitar: guvernul german. Nu e Schengen, nu e Decizia Consiliului 2008/615/JAI, care a preluat ulterior nucleul convenției în dreptul Uniunii, și nu e regulamentul Prüm II din 2024. Deschisă aderării oricărui stat membru UE.

Preambulul urmărește, într-un spațiu de liberă circulație, o cooperare pionieră prin schimb de informații, cu respectarea Cartei drepturilor fundamentale, a Convenției europene a drepturilor omului și a unui standard rezonabil de protecție a datelor, sub control judecătoresc potrivit dreptului național. Articolul 1: cooperarea e fără prejudiciu pentru dreptul Uniunii; în cel mult trei ani de la intrarea în vigoare, pe baza experienței, se depune o inițiativă de încorporare în cadrul UE. Articolul 47: dispozițiile se aplică numai în măsura compatibilității cu dreptul Uniunii, care are prioritate.

Capitolul 2, la nivel de cadru, prevede fișiere naționale de referință pentru profiluri ADN din partea necodantă, date dactiloscopice și înmatriculări, cu căutare automată de la puncte de contact naționale și notificare de potrivire sau de absență a acesteia; datele de referință nu trebuie să identifice direct persoana. Nu transcriem proceduri de prelevare, de comparare sau de acces tehnic. Capitolele privind măsurile antiteroriste, patrulele comune, asistența la evenimente de masă și urmărirea transfrontalieră rămân la nivelul principiului cooperării; nu sunt un protocol de operațiuni sau de arme.

Convenția conține un capitol de protecție a datelor: scop determinat, exactitate, termene de păstrare și drepturi ale persoanei vizate, potrivit dreptului intern al părții destinatare. Articolul 44: acorduri de punere în aplicare. Articolul 49: depozitarul notifică ratificările, aderările, rezervele și denunțările și înregistrează convenția la Secretariatul ONU, potrivit articolului 102 din Cartă.

Articolul 50: intră în vigoare la nouăzeci de zile după al doilea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare, între acele părți; pentru celelalte, la nouăzeci de zile după propriul instrument. Prima intrare în vigoare: 1 noiembrie 2006, între Austria și Spania. Articolul 51: aderare deschisă oricărui stat membru UE, cu efect tot după nouăzeci de zile. Articolul 52: denunțare cu efect după șase luni. Nucleul privind schimbul de date a fost preluat de deciziile Consiliului din 2008; clauzele neîncorporate rămân între semnatari.

Coperta: abația din Prüm, locul semnării; nu pretindem sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Prüm Convention; Prüm Convention (Council of the European Union, ST 10900/05).