La 20 noiembrie 1989, Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin rezoluția 44/25, Convenția cu privire la drepturile copilului, deschisă tot atunci spre semnare, ratificare și aderare. Arabă, chineză, engleză, franceză, rusă, spaniolă, egal autentice. Depozitar: Secretarul general. Nu e Declarația drepturilor copilului din 20 noiembrie 1959 și nu sunt protocoalele opționale din 2000.

Preambulul: demnitatea inerentă și drepturile inalienabile; copilăria are dreptul la îngrijire specială; familia ca grup fundamental; Declarația de la Geneva din 1924 și Declarația din 1959; copilul, din cauza imaturității fizice și mintale, are nevoie de garanții speciale, inclusiv protecție juridică, înainte și după naștere. Articolul 1: copil înseamnă orice ființă umană sub optsprezece ani, în afară de cazul în care majoratul e atins mai devreme potrivit legii aplicabile. Articolul 2: drepturile convenției, fără discriminare, pentru fiecare copil aflat sub jurisdicție. Articolul 3: în toate acțiunile privitoare la copii, interesul superior al copilului e o considerație primordială. Articolul 6: dreptul inerent la viață; supraviețuire și dezvoltare, în măsura maximă posibilă. Articolul 7: înregistrare imediată după naștere, nume, naționalitate, cunoașterea și îngrijirea de către părinți, pe cât posibil.

Articolul 12: copilul capabil să-și formeze propriile opinii are dreptul să le exprime liber în toate chestiunile care îl privesc, ținându-se seama de vârstă și maturitate; să fie ascultat în procedurile judiciare și administrative. Articolul 19: protecție împotriva oricărei forme de violență, vătămare, abuz, abandon, neglijență sau exploatare, inclusiv abuzul sexual, cât timp e în grija părinților, tutorilor sau a oricărei alte persoane. Articolul 32: protecție împotriva exploatării economice și a muncii periculoase sau dăunătoare educației și sănătății; vârste minime de admitere la muncă. Articolul 34: protecție împotriva oricărei forme de exploatare și abuz sexual; măsuri pentru a preveni constrângerea la o activitate sexuală ilegală, exploatarea în prostituție și folosirea exploatatoare a copiilor în spectacole și materiale pornografice. Articolul 38: persoanele sub cincisprezece ani nu iau parte directă la ostilități și nu sunt recrutate în forțele armate.

Articolul 43: Comitetul pentru drepturile copilului examinează progresul părților. Articolul 44: rapoarte la doi ani de la forță pentru statul respectiv, apoi la cinci ani. Articolul 45: UNICEF și organele ONU pot fi reprezentate; Comitetul poate face sugestii și recomandări generale. Articolul 46: deschisă tuturor statelor. Articolul 49: forța în a treizecea zi după al douăzecilea instrument de ratificare sau aderare. Colecția ONU: 2 septembrie 1990, nr. 27531, vol. 1577, p. 3. Articolul 51: rezervă incompatibilă cu obiectul și scopul nu e permisă. Articolul 52: denunțare, cu efect la un an. Articolul 54: originalul la Secretarul general.

Sala Adunării Generale, New York. Locul adoptării prin rezoluția 44/25, nu sala confirmată a semnărilor individuale. Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.

Pentru context: Convention on the Rights of the Child. Textul: UNTS vol. 1577, nr. 27531.