La 21 decembrie 1965, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat, prin rezoluția 2106 (XX), Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială și a deschis-o spre semnare și ratificare. Texte autentice chinez, englez, francez, rus și spaniol (articolul 25). Depozitar: Secretarul general. Articolul 17: deschisă statelor membre ONU, membrilor instituțiilor specializate, părților la Statutul Curții Internaționale de Justiție și oricărui alt stat invitat de Adunare. Articolul 19(1): produce efecte în a treizecea zi de la depunerea celui de-al douăzeci și șaptelea instrument de ratificare sau aderare. Forța: 4 ianuarie 1969.

Articolul 1 definește discriminarea rasială ca orice deosebire, excludere, restricție sau preferință întemeiată pe rasă, culoare, origine, descendență sau origine națională ori etnică, cu scopul sau efectul de a anula sau a diminua recunoașterea, folosința sau exercitarea, în condiții de egalitate, a drepturilor omului în viața publică. Nu se aplică distincțiilor dintre cetățeni și ne-cetățeni; nu atinge normele privind naționalitatea, cetățenia sau naturalizarea, dacă nu discriminează o naționalitate anume. Măsurile speciale de avansare, finite și fără drepturi separate permanente, nu sunt considerate discriminare rasială. Articolul 2: politică fără întârziere de eliminare. Articolul 3: condamnarea segregării și a apartheidului.

Articolul 4, ținând seama de Declarația Universală a Drepturilor Omului și de articolul 5, cere măsuri imediate împotriva propagandei și a organizațiilor întemeiate pe idei de superioritate rasială sau care promovează ura rasială; diseminarea unor astfel de idei, incitarea și violența, precum și participarea la organizații interzise, să fie infracțiuni. Nu e un ghid de aplicare. Articolul 5: egalitate în fața legii, inclusiv instanțe, securitatea persoanei, drepturi politice, civile, economice, sociale și culturale, și accesul la locuri și servicii destinate publicului. Articolul 6: protecție și căi de atac efective, inclusiv despăgubiri.

Articolul 8 înființează Comitetul pentru eliminarea discriminării rasiale: optsprezece experți aleși în capacitate personală, mandate de patru ani, ținând seama de distribuția geografică echitabilă. Articolul 9: rapoarte ale părților în termen de un an de la forță pentru statul respectiv, apoi periodic, examinate de Comitet. Articolul 11: comunicări între state. Articolul 14: o parte poate declara că recunoaște competența Comitetului de a primi comunicări de la persoane sau grupuri aflate sub jurisdicția sa; Comitetul exercită această competență când cel puțin zece părți sunt legate de astfel de declarații. Comunicările anonime nu sunt primite. Nu e un ghid de depunere a plângerilor.

Articolul 20: rezerve incompatibile cu obiectul și scopul sau care ar împiedica organele convenției nu sunt permise; o rezervă e considerată astfel dacă cel puțin două treimi dintre părți obiectează. Articolul 21: denunțare cu efect la un an. Articolul 22: diferende nerezolvate prin negociere sau prin procedurile convenției, la cerere, la Curtea Internațională de Justiție, dacă părțile nu convin altfel.

Convenția nu enumeră aici părțile. Nu reproduce rezoluția de adoptare în întregime.

Sala Adunării Generale a ONU, New York, locul adoptării, nu o sală de semnare. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: International Convention on the Elimination of All Forms of Racial Discrimination. Textul: International Convention on the Elimination of All Forms of Racial Discrimination.