Convenția europeană asupra recunoașterii și executării hotărârilor în materie de încredințare a copiilor și de restabilire a încredințării a fost deschisă spre semnare la Luxemburg, pe 20 mai 1980, ca Tratatul european nr. 105. Nu e Convenția de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, încheiată tot în 1980, la 25 octombrie. Textele autentice sunt engleza și franceza, într-un singur exemplar depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general transmite copii certificate. Pentru convenție, „copil” înseamnă o persoană sub 16 ani care nu are dreptul de a-și decide singură locul de reședință; „hotărâre privind încredințarea” acoperă îngrijirea persoanei, locul de reședință și dreptul de vizită.

Preambulul pune interesul superior al copilului deasupra, leagă recunoașterea mai largă a hotărârilor de protecția copiilor și tratează dreptul de vizită al părinților ca un corolar normal al încredințării. Notează creșterea cazurilor de deplasare necorespunzătoare peste o frontieră internațională și dorește restabilirea încredințării întrerupte arbitrar, prin cooperare juridică între autorități. Nu transcriem un protocol de deplasare sau de recuperare.

Articolul 2 cere fiecărui stat contractant o autoritate centrală; statele federale pot numi mai multe. Articolul 7: o hotărâre privind încredințarea dată într-un stat contractant e recunoscută și, dacă e executorie în statul de origine, făcută executorie în celelalte. Articolul 11 aplică aceleași condiții dreptului de vizită, cu posibilitatea ca autoritatea sesizată să fixeze modalitățile de exercitare. Motivele de refuz rămân la nivelul principiului (articolul 9 și 10); nu le transformăm într-un ghid de procedură.

Articolul 21: deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei; instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la secretarul general. Articolul 22: intră în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării a trei luni de când trei state membre și-au exprimat consimțământul. Oficiul tratatelor consemnează 1 septembrie 1983. Articolul 23 permite aderarea statelor nemembre, la invitația Comitetului de Miniștri. Din 2005, Regulamentul Bruxelles II bis a înlocuit în mare măsură convenția între statele UE; rămâne relevantă față de state ne-membre.

Coperta: Palatul Marelui Duce din Luxemburg, capitala locului de semnare; nu pretindem sala și nu folosim fotografii de copii. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: European Convention on Recognition and Enforcement of Decisions concerning Custody of Children and on Restoration of Custody of Children; European Convention on Recognition and Enforcement of Decisions concerning Custody of Children (ETS No. 105).