Pe 26 noiembrie 1987, la Strasbourg, a fost deschisă spre semnare Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Original unic în engleză și franceză, depus în arhiva Consiliului Europei; certificate conforme se trimit fiecărui stat membru. Depozitar este Secretarul general al Consiliului Europei. Nu este Convenția europeană a drepturilor omului și nu este Convenția ONU împotriva torturii din 1984.

Preambulul reamintește articolul 3 din Convenția din 1950 și constată că mecanismul de acolo funcționează pentru persoane care pretind că sunt victime. Articolul 1 înființează Comitetul european pentru prevenirea torturii (CPT), care, prin vizite, examinează tratamentul persoanelor private de libertate. Articolul 2: fiecare parte permite vizite în orice loc de pe jurisdicția sa unde o autoritate publică privează de libertate. Articolul 3: Comitetul și autoritățile naționale cooperează.

Articolul 4: un membru pentru fiecare parte, aleși dintre persoane de înaltă ținută morală, independenți, fără doi de aceeași naționalitate. Articolul 5: aleși de Comitetul de Miniștri, dintr-o listă întocmită de Biroul Adunării Consultative; mandat de patru ani, pot fi realeși o singură dată. Articolul 7: vizite periodice și, dacă împrejurările o cer, alte vizite, de regulă de cel puțin doi membri, cu experți dacă e nevoie.

Articolul 8: după notificare, acces nelimitat, dreptul de a călători fără restricții, interviuri în privat, comunicare liberă cu orice persoană utilă. Articolul 9: în împrejurări excepționale, reprezentări împotriva vizitei, numai pe motive de apărare națională, siguranță publică, tulburări grave, starea medicală a unei persoane sau un interogatoriu urgent privind o infracțiune gravă. Articolul 10: raport cu recomandări; dacă partea nu cooperează, Comitetul poate, cu două treimi, face o declarație publică. Articolul 11: confidențialitate, cu publicare la cererea părții.

Articolul 17: nu aduce atingere protecției mai mari din dreptul intern sau din alte acorduri; nu limitează organele Convenției din 1950; Comitetul nu vizitează locurile pe care CICR le vizitează efectiv și regulat în temeiul Convențiilor de la Geneva. Articolul 18: deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei. Articolul 19: intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează a trei luni de la al șaptelea consimțământ, deci la 1 februarie 1989. Articolul 21: fără rezerve. Articolul 22: denunțare cu efect după douăsprezece luni.

Nu sunt Protocoalele nr. 1 și nr. 2 din 1993, care au deschis aderarea statelor nemembre și au schimbat regulile de realegere.

Imagine: Palatul Europei, Strasbourg, sediul Consiliului Europei; Consiliul Europei; CC BY 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: European Convention for the Prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment. Textul tratatului: Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, Strasbourg, 26 noiembrie 1987.