Pe 27 noiembrie 1912, la Madrid, în Palatul Santa Cruz, a fost semnată Convenția dintre Franța și Spania în vederea precizării poziției fiecăreia dintre cele două țări față de Imperiul șerifian. Plenipotențiari: Léon-Marcel-Isidore Geoffray, ambasador al Republicii Franceze pe lângă regele Spaniei, și Manuel García Prieto, marchiz de Alhucemas, ministru de Stat. Două exemplare, în franceză și spaniolă. Nu este Tratatul de la Fes din 30 martie 1912, prin care s-a instituit protectoratul francez.

Articolul 1: guvernul Republicii recunoaște că, în zona de influență spaniolă, Spaniei îi revine să vegheze la liniște și să asiste guvernul marocan la reformele administrative, economice, financiare, judecătorești și militare, potrivit declarației franco-britanice din 8 aprilie 1904 și acordului franco-german din 4 noiembrie 1911. Regiunile rămân sub autoritatea civilă și religioasă a sultanului. Sunt administrate, sub controlul unui înalt comisar spaniol, de un khalifa ales de sultan dintre doi candidați prezentați de guvernul spaniol; locuiește de obicei la Tétouan, cu o delegație generală permanentă. Înaltul comisar este singurul intermediar al khalifei cu agenții străini, fără a se deroga de la articolul 5 al tratatului franco-șerifian din 30 martie 1912. Guvernul șerifian nu răspunde pentru faptele administrației khalifei.

Articolul 2: la nord, linia pornește de la gura Moulouyei, urcă talvegul până la un kilometru aval de Mechra Killa, urmează convenția din 3 octombrie 1904 până la djebel Beni Hassen, apoi Ouergha, cu cel puțin 25 de kilometri est de drumul Fez–El-Ksar-el-Kebir prin Ouezzan, oued Loukkos, djebel Ghani (fără fortificații permanente) și paralela 35° până la mare. La sud, talvegul ouedului Draa de la mare până la meridianul 11° vest de Paris, apoi paralela 27° 40' nord; la sud de aceasta rămân aplicabile articolele 5 și 6 din 1904. Articolul 3: Ifni (Santa Cruz de Mar Pequeña), după articolul 8 al tratatului din 26 aprilie 1860, între oued Bou-Sedra, oued Noun și o linie la circa 25 de kilometri de țărm. Articolul 4: comisie tehnică mixtă; Spania poate intra imediat în stăpânirea Ifni. Articolul 5: Spania nu înstrăinează drepturile din zonă, nici temporar.

Articolul 6: ca să rămână liberă trecerea prin strâmtoarea Gibraltar, nicio fortificație pe porțiunea de coastă vizată de articolul 7 al declarației din 8 aprilie 1904 și de articolul 14 al convenției din 3 octombrie 1904. Articolul 7: Tangerul și împrejurimile primesc un regim special, de determinat ulterior; limitele pornesc de la Punta Altares, pe creasta djebelului Beni Meyimel, apoi Fahs, Anjera, Oued-Ras, oued Es-Seghir, M'harhar și Tzahadartz, după schița statului-major spaniol din 1906. Articolul 8: se mențin consulatele, școlile și așezămintele existente; libertatea cultelor.

Articolul 10: impozitele și resursele zonei spaniole acoperă cheltuielile acelei zone. Articolul 11: guvernul șerifian nu este chemat să le suporte. Articolul 12: Spania nu aduce atingere drepturilor deținătorilor împrumuturilor din 1904 și 1910; contribuția zonei, provizoriu 7,95 la sută după încasările din 1911, se varsă reprezentantului deținătorilor. Articolul 13: după compensarea încasărilor vamale, zonei franceze îi revine 500 000 pesetas hassani (300 000 porturile de vest, 200 000 coasta mediteraneană); măsurile se aplică de la 1 martie 1913. Articolul 20: calea ferată Tanger–Fes se construiește după protocolul anexat.

Articolul 26: acordurile internaționale viitoare ale sultanului nu se întind asupra zonei spaniole fără consimțământul prealabil al Spaniei. Articolul 27: diferendele nesoluționate pe cale diplomatică sunt supuse convenției din 26 februarie 1904, reînnoită la 3 februarie 1909, și sub Convenția de la Haga din 18 octombrie 1907. Articolul 28: clauzele anterioare contrare sunt abrogate. Articolul 29: notificare guvernelor semnatare ale Actului de la Algeciras. Articolul 30: ratificările se schimbă la Madrid în cel mai scurt termen. Nu este Convenția secretă din 3 octombrie 1904 și nu este Statutul Tangerului din 18 decembrie 1923.

Imagine: Palatul Santa Cruz, Madrid, locul semnării; Luis García, 16 iulie 2011; CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty Between France and Spain Regarding Morocco. Textul tratatului: Convenția franco-spaniolă privind Imperiul șerifian, Madrid, 27 noiembrie 1912.