La 16 decembrie 1970, la Haga, a fost semnată Convenția pentru reprimarea capturării ilicite de aeronave, la închiderea Conferinței internaționale de drept aerian (1–16 decembrie). Trei originale, fiecare în patru texte autentice: englez, francez, rus și spaniol. Depozitari: guvernele URSS, Regatului Unit și Statelor Unite (articolul 13(2)). După 31 decembrie 1970, deschisă semnării la Moscova, Londra și Washington. Înregistrare: UNTS 12325, vol. 860, p. 105.

Articolul 1 definește, în drept, infracțiunea: persoana care, la bordul unei aeronave în zbor, capturează sau exercită controlul asupra aeronavei în mod ilicit, prin forță, amenințare sau altă formă de intimidare, ori încearcă fapta, precum și complicele. Nu e un ghid de capturare; e un cadru de drept penal internațional. Articolul 2: fiecare stat contractant face infracțiunea pasibilă de pedepse severe. Articolul 3(1): aeronava e în zbor de la închiderea ușilor exterioare după îmbarcare până la deschiderea unei uși pentru debarcare; la o aterizare forțată, zborul continuă până când autoritățile competente preiau răspunderea.

Articolul 3(2): nu se aplică aeronavelor folosite în servicii militare, vamale sau de poliție. Articolul 3(3): se aplică numai dacă locul decolării sau al aterizării efective e situat în afara teritoriului statului de înmatriculare; e indiferent dacă zborul e internațional sau intern. Articolul 3(5): articolele 6, 7, 8 și 10 se aplică totuși, oricare ar fi locurile de decolare și aterizare, dacă făptuitorul e găsit pe teritoriul unui alt stat decât cel de înmatriculare.

Articolul 4: jurisdicție când infracțiunea e comisă la bordul unei aeronave înmatriculate în acel stat; când aeronava aterizează pe teritoriul său cu persoana încă la bord; când aeronava e închiriată fără echipaj unui locatar cu sediul principal sau reședința acolo; și, dacă nu extrădează, când persoana e prezentă pe teritoriul său. Articolul 7: aut dedere aut judicare — statul pe al cărui teritoriu e găsită persoana, dacă nu o extrădează, e obligat, fără excepție, să trimită cauza autorităților competente în vederea urmăririi. Articolul 8: infracțiunea e considerată extrădabilă.

Articolul 9: statele iau măsuri potrivite pentru a restabili controlul comandantului legal și înlesnesc continuarea călătoriei pasagerilor și echipajului; aeronava și încărcătura se restituie persoanelor îndreptățite. Articolul 11: rapoarte către Consiliul OACI. Articolul 12: diferende la negociere, apoi arbitraj sau CIJ, cu rezervă permisă la punctul 1. Articolul 13(3): produce efecte la treizeci de zile de la depunerea instrumentelor de ratificare de către zece state semnatare care au participat la Conferința de la Haga. Forța: 14 octombrie 1971. Articolul 14: denunțare cu efect la șase luni.

Protocolul de la Beijing din 2010, care completează convenția, e un instrument separat (forță 1 ianuarie 2018). Convenția de la Montreal din 1971 privind actele îndreptate împotriva siguranței aviației civile e de asemenea distinctă.

Palatul Păcii, Haga, orașul conferinței și al semnării, nu sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: Hague Hijacking Convention. Textul: United Nations Treaty Series, vol. 860, I-12325.