Convenția asupra misiunilor dintre Republica Columbia și Sfântul Scaun a fost semnată la Bogotá, pe 5 mai 1928. Text oficial: spaniolă. Semnatari: Carlos Uribe, ministru de Relații Externe al Columbiei, și Paolo Giobbe, arhiepiscop de Tolemaida, nunțiu apostolic al papei Pius al XI-lea. Nu transcriem formula de semnare. Nu e Concordatul columbian din 1887, pe care îl invocă, și nici Concordatul lateran din 1929.

Articolul I: guvernul Columbiei și Sfântul Scaun acceptă oferta ordinelor și congregațiilor religioase de a continua misiunile pe care le au și de a le prelua pe cele care le-ar fi atribuite, cu personalul necesar. Articolul II enumeră, ca circumscripții ecleziastice, trei vicariate apostolice (Goajira, Casanare, Llanos de San Martín), șapte prefecturi apostolice (Caquetá, Chocó, Tierradentro, Arauca, Urabá, Sinú, Tumaco) și misiunea San Andrés y Providencia, sub jurisdicția ordinariului respectiv. Articolul III trimite limitele la un apendice. Articolul IV cere, la nivel de principiu, reședințe la puncte de frontieră cu Venezuela, Brazilia, Peru și Ecuador, în măsura comunicațiilor și a resurselor.

Articolele V–VIII: guvernul se obligă să asigure misiunilor mijloacele necesare, pe măsură ce resursele fiscale o permit, ca o compensație a lucrării misionare; suma de atunci, 75.000 de pesos pe an, e legată de articolul 28 din Concordatul din 1887, de convenția din 4 august 1898 și de legile 103/1890 și 76/1892, plătită semestrial în avans la Bogotá reprezentantului Sfântului Scaun. Nu transcriem un regulament de alocare a terenurilor sau de administrare a școlilor.

Articolele IX–XI: direcția școlilor primare publice de băieți din teritoriul misiunii, acolo unde proviziunea e a guvernului, e încredințată șefilor de misiune; toate așezămintele de învățământ din acele teritorii stau sub inspecția ordinariului, potrivit legislației columbiene citate. Guvernul se angajează să concedieze, pe durata convenției, terenuri baldías necesare slujirii misiunilor, potrivit legii în vigoare. Șeful fiecărei misiuni prezintă anual nunțiului, sau mitropolitului cel mai apropiat, un raport de stare și de folosire a sumelor, comunicat guvernului și Sfântului Scaun.

Articolele XII–XV reglementează, tot la nivel de principiu, raportul dintre autoritatea civilă și șefii de misiune în teritoriile de misiune, inclusiv consultarea nunțiului la numirea șefilor civili, statutul juridic al ordinariilor de misiune ca al celor diecezani (convenția adițională la concordat, legea 34/1892) și desemnarea unui sindiciu sau procurator ecleziastic. Nu transcriem un ghid de „reducere” sau de exploatare a teritoriilor indigene.

Articolul XVI: convenția rămâne în vigoare douăzeci și cinci de ani, fără a aduce atingere stabilității și dezvoltării spirituale a misiunilor, în special a vicariatelor și prefecturilor apostolice; după acest termen, părțile o pot prelungi sau înlocui. Înregistrare la Liga Națiunilor pe 3 august 1928, volumul 79, nr. 1808. Exemplar autentic imprimat la Imprenta Nacional, Bogotá, 22 iunie 1928.

Coperta: Casa de Nariño din Bogotá, palatul prezidențial al locului de semnare; nu pretindem sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Concordat of 1928; League of Nations Treaty Series, Vol. LXXIX, No. 1808.