La Montevideo, la 26 decembrie 1933, în cadrul celei de-a șaptea Conferințe internaționale a statelor americane, este semnată Convenția privind drepturile și îndatoririle statelor. Textul, în spaniolă, engleză, portugheză și franceză, are șaisprezece articole.

Articolul 1 prevede că statul, ca persoană de drept internațional, trebuie să întrunească următoarele condiții: o populație permanentă, un teritoriu determinat, un guvern și capacitatea de a intra în relații cu celelalte state. Articolul 2 dispune că statul federal constituie o singură persoană din punctul de vedere al dreptului internațional.

Articolul 3 afirmă că existența politică a statului este independentă de recunoașterea de către celelalte state. Chiar înainte de recunoaștere, statul are dreptul de a-și apăra integritatea și independența, de a-și asigura conservarea și prosperitatea și, prin urmare, de a se organiza după cum socotește de cuviință, de a legifera asupra intereselor sale, de a-și administra serviciile și de a-și delimita jurisdicția instanțelor. Exercitarea acestor drepturi nu are altă limitare decât exercitarea drepturilor celorlalte state, potrivit dreptului internațional. Articolul 4 proclamă egalitatea juridică a statelor, aceleași drepturi și capacitate egală în exercitarea lor; drepturile fiecăruia nu depind de puterea pe care o are pentru a le asigura, ci de simplul fapt al existenței sale ca persoană de drept internațional. Articolul 5 adaugă că drepturile fundamentale ale statelor nu pot fi atinse în vreun fel.

Articolul 6 prevede că recunoașterea unui stat înseamnă doar că statul care recunoaște acceptă personalitatea celuilalt, cu toate drepturile și îndatoririle determinate de dreptul internațional; recunoașterea este necondiționată și irevocabilă. Articolul 7 admite recunoașterea expresă sau tacită, aceasta din urmă rezultând din orice act care implică intenția de a recunoaște noul stat. Articolul 8 interzice oricărui stat să intervină în treburile interne sau externe ale altuia.

Articolul 9 prevede că jurisdicția statelor, în limitele teritoriului național, se exercită asupra tuturor locuitorilor; naționalii și străinii stau sub aceeași protecție a legii și a autorităților naționale, iar străinii nu pot pretinde drepturi altele sau mai întinse decât cele ale naționalilor. Articolul 10 pune conservarea păcii drept interesul primar al statelor și cere ca diferendele de orice natură să fie soluționate prin metode pașnice recunoscute.

Articolul 11 stabilește obligația precisă de a nu recunoaște dobândiri de teritorii sau avantaje speciale obținute prin forță, fie prin folosirea armelor, fie prin demersuri diplomatice amenințătoare, fie prin orice altă măsură coercitivă eficace. Teritoriul unui stat este inviolabil și nu poate fi obiectul ocupației militare nici al altor măsuri de forță impuse de un alt stat, direct sau indirect, din orice motiv, chiar vremelnic. Articolul 12 nu aduce atingere obligațiilor asumate anterior prin acorduri internaționale.

Articolul 13 cere ratificarea potrivit procedurilor constituționale ale fiecărei părți; ministrul Afacerilor Străine al Republicii Uruguay transmite copii certificate, iar instrumentele se depun în arhivele Uniunii Panamericane de la Washington, notificarea ținând loc de schimb al ratificărilor. Articolul 14 prevede că convenția intră în vigoare între Înaltele Părți Contractante în ordinea depunerii ratificărilor. Articolul 15 o menține în vigoare pe durată nedeterminată, cu dreptul de denunțare prin preaviz de un an adresat Uniunii Panamericane; după acest termen, convenția își încetează efectele pentru partea care denunță și rămâne în vigoare pentru celelalte. Articolul 16 o deschide aderării statelor nesemnatare. Statele Unite au semnat cu o rezervă; Brazilia și Peru au consemnat o rezervă particulară la articolul 11. Textul nu este Carta Organizației Statelor Americane din 1948 și nici Carta Organizației Națiunilor Unite.

Imagine: Palatul Legislativ, Montevideo; GameOfLight, 16 august 2013; CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Montevideo Convention. Textul tratatului: Convenția privind drepturile și îndatoririle statelor, Montevideo, 26 decembrie 1933.