Convenția privind abolirea capitulațiilor în Egipt a fost semnată la Montreux, pe 8 mai 1937, de regele Egiptului, de o parte, și de Statele Unite, Belgia, Regatul Unit, Danemarca, Republica Spaniolă, Franța, Grecia, Italia, Norvegia, Țările de Jos, Portugalia și Suedia, de cealaltă. Nu e Convenția de la Montreux din 1936 asupra regimului Strâmtorilor. Textele autentică sunt engleza și franceza, într-un singur exemplar, depus în arhivele guvernului regal egiptean. Înregistrată în League of Nations Treaty Series, volumul 182.

Preambulul constată că regimul capitulațiilor, până atunci în vigoare în Egipt, nu mai e în armonie cu situația nouă la care a ajuns țara prin progresul instituțiilor sale și că trebuie, prin urmare, încheiat. După abolirea de comun acord, relațiile dintre părți urmează să se întemeieze pe respectul independenței și al suveranității statelor și pe dreptul internațional obișnuit. Convenția urmează Tratatul anglo-egiptean din 1936, care a deschis negocierile, fără a-l înlocui.

Articolul 1: Înaltele Părți Contractante convin, fiecare în ce o privește, la abolirea completă, în toate privințele, a capitulațiilor în Egipt. Articolul 2: sub rezerva principiilor dreptului internațional, străinii sunt supuși legislației egiptene în materie penală, civilă, comercială, administrativă, fiscală și în celelalte. Se înțelege că legislația aplicabilă străinilor nu va fi incompatibilă cu principiile adoptate în general în legislația modernă și nu va implica, mai ales în materie fiscală, discriminare împotriva străinilor sau a societăților constituite după legea egipteană în care străinii au un interes substanțial. Alineatul de nediscriminare, în măsura în care nu e o regulă recunoscută de dreptul internațional, se aplică doar pe perioada de tranziție. Nu transcriem un ghid fiscal.

Articolul 3 menține Curtea mixtă de apel și tribunalele mixte existente până la 14 octombrie 1949. De la 15 octombrie 1937, ele sunt guvernate de o lege egipteană care instituie Règlement d'organisation judiciaire, al cărui text e anexat; pentru anexă, doar franceza e autentică. La capătul perioadei, cauzele pendinte trec, în stadiul atins, la tribunalele naționale, fără taxe. Intervalul până la 14 octombrie 1949 e numit perioada de tranziție. Nu transcriem organigrama mixte, nici cotele de judecători.

Articolul 8: sub rezerva articolului 9, nicio acțiune civilă sau comercială, nicio cauză de stare personală și nicio cauză penală nu se mai introduce înaintea unei curți consulare în Egipt după 15 octombrie 1937. Articolul 9 îngăduie părților care au încă astfel de curți să le păstreze, dacă notifică la depunerea ratificării, pentru jurisdicția asupra stării personale când legea aplicabilă e legea națională a părții; nicio curte consulară nu se menține după 14 octombrie 1949. Nu transcriem un manual de instanțe consulare.

Litigiile de interpretare sau aplicare nerezolvate pe cale diplomatică se supun, la cererea unei părți, Curții Permanente de Justiție Internațională, sau tribunalului prevăzut într-un tratat de arbitraj încă în vigoare cu regele Egiptului. Convenția se ratifică, instrumentele se depun cât mai curând la Cairo, iar guvernul regal egiptean o înregistrează la Secretariatul Societății Națiunilor. Intră în vigoare pe 15 octombrie 1937 dacă au fost depuse trei instrumente de ratificare; pentru ceilalți semnatari, de la data propriilor depuneri. Un protocol și o declarație a guvernului regal egiptean însoțesc instrumentul.

Coperta: Hôtel Montreux Palace de pe malul Lacului Geneva, locul conferințelor de la Montreux; nu pretindem sala de semnare. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Montreux Convention Regarding the Abolition of the Capitulations in Egypt; Convention regarding the Abolition of the Capitulations in Egypt, Protocol and Declaration by the Royal Egyptian Government.