Pe 17 decembrie 1997, la Paris, este semnată Convenția privind combaterea coruperii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale. Conferința de negociere o adoptase pe 21 noiembrie 1997. Textele autentice sunt engleza și franceza. Depozitarul este secretarul general al OCDE.

Articolul 1 cere ca fiecare parte să incrimineze fapta intenționată de a oferi, a promite sau a da un avantaj pecuniar sau de altă natură necuvenit, direct sau prin intermediari, unui funcționar public străin, pentru el sau pentru un terț, ca să acționeze sau să se abțină în legătură cu îndatoririle oficiale, pentru a obține sau a păstra o afacere sau un alt avantaj necuvenit în afacerile internaționale. Complicitatea, instigarea, ajutorul, autorizarea, tentativa și conspirația sunt acoperite în măsura prevăzută pentru coruperea propriilor funcționari. Funcționarul public străin include persoanele cu funcții legislative, administrative sau judecătorești, alese sau numite, pe cele care exercită o funcție publică, inclusiv într-o întreprindere publică, și agenții organizațiilor internaționale publice. Țara străină cuprinde toate nivelurile de guvernare.

Articolul 2 cere răspunderea persoanelor juridice, potrivit principiilor legale ale fiecărei părți. Articolul 3 impune pedepse penale eficace, proporționale și disuasive, comparabile cu cele pentru coruperea propriilor funcționari, iar pentru persoanele fizice privarea de libertate suficientă pentru asistență judiciară și extrădare. Dacă dreptul intern nu admite răspunderea penală a persoanelor juridice, se aplică sancțiuni nepenale, inclusiv pecuniare. Mita și produsul faptei, sau bunuri de valoare echivalentă, sunt supuse sechestrului și confiscării. Articolul 4 stabilește competența când fapta este comisă în tot sau în parte pe teritoriu și, dacă partea își urmărește naționalii în străinătate, după aceleași principii; părțile se consultă când mai multe au competență.

Articolul 5 prevede că ancheta și urmărirea nu sunt influențate de interesul economic național, de efectul asupra relațiilor cu un alt stat sau de identitatea persoanelor implicate. Articolul 6 cere un termen de prescripție suficient. Articolul 7 extinde spălarea banilor la coruperea funcționarului străin, dacă respectiva parte a făcut din coruperea propriului funcționar o infracțiune predicat, indiferent de locul faptei. Articolul 8 interzice conturile în afara registrelor, tranzacțiile neidentificate, cheltuielile fictive și documentele false folosite pentru a mitui sau a ascunde mita, cu pedepse eficace.

Articolul 9 cere asistență judiciară promptă, inclusiv în proceduri nepenale împotriva persoanelor juridice; dubla incriminare se consideră îndeplinită dacă fapta intră în convenție, iar secretul bancar nu este temei de refuz. Articolul 10 tratează coruperea funcționarului străin ca infracțiune extrădabilă; partea care refuză extrădarea naționalului propriu predă cauza autorităților de urmărire. Articolul 11 cere notificarea unei autorități de contact. Articolul 12 prevede că urmărirea sistematică a aplicării se face în cadrul Grupului de lucru OCDE privind mita în tranzacțiile comerciale internaționale, dacă părțile nu decid altfel prin consens.

Articolul 13 prevede că, până la intrarea în vigoare, convenția este deschisă semnării de către membrii OCDE și de nemembrii invitați ca participanți cu drepturi depline la Grupul de lucru; după aceea, aderarea este deschisă acelorași categorii. Articolul 15 prevede că convenția intră în vigoare în a șaizecea zi după ce cinci dintre cele zece țări cu cele mai mari cote de export din anexa DAFFE/IME/BR(97)18/FINAL, reprezentând cel puțin șaizeci la sută din exporturile cumulate ale celor zece, au depus instrumentele. Aceste condiții s-au împlinit ulterior; convenția a intrat în vigoare pe 15 februarie 1999. Dacă nu ar fi intrat până la 31 decembrie 1998, două declarații de disponibilitate ar fi fost suficiente. Articolul 16 reglementează amendamentele prin consens. Articolul 17 permite retragerea prin notificare scrisă; retragerea capătă efect după un an, fără a opri cererile de asistență sau de extrădare aflate în curs.

Nu este Convenția ONU împotriva corupției, deschisă la Mérida pe 9 decembrie 2003. Nu este Convenția penală a Consiliului Europei privind corupția, din 27 ianuarie 1999. Nu este Recomandarea OCDE din 2009, revizuită în 2021.

Imagine: Château de la Muette, sediul OCDE, Paris; MySociety, 19 martie 2019; CC BY 2.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: OECD Anti-Bribery Convention. Textul tratatului: Convenția privind combaterea coruperii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale, Paris, 17 decembrie 1997.