La 10 decembrie 2014, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat, prin rezoluția 69/116, la a 68-a ședință plenară a celei de-a 69-a sesiuni, pe raportul Comisiei a VI-a (A/69/496), Convenția Națiunilor Unite privind transparența în arbitrajul investitor–stat întemeiat pe tratat, anexată rezoluției. Punctul 3 autorizează ceremonia de deschidere a semnării la Port Louis, pe 17 martie 2015, și recomandă ca instrumentul să fie cunoscut ca „Convenția de la Mauritius privind transparența”. Șase texte autentice: arab, chinez, englez, francez, rus și spaniol. Depozitar: Secretarul general (articolul 6).

Preambulul: Regulile UNCITRAL privind transparența, adoptate de Comisie pe 11 iulie 2013, în vigoare de la 1 aprilie 2014. Articolul 1(1): convenția se aplică arbitrajului dintre un investitor și un stat sau o organizație de integrare economică regională, pe baza unui tratat de investiții încheiat înainte de 1 aprilie 2014. Articolul 1(2): „tratat de investiții” înseamnă orice tratat bilateral sau multilateral — inclusiv acord de liber schimb, de integrare economică, cadru comercial și de investiții sau tratat bilateral de investiții — care conține dispoziții de protecție a investițiilor sau a investitorilor și un drept al investitorilor de a recurge la arbitraj împotriva părților contractante.

Articolul 2(1): aplicare bilaterală sau multilaterală. Regulile privind transparența se aplică oricărui astfel de arbitraj, indiferent dacă e deschis sub Regulile de arbitraj UNCITRAL, în care pârâtul e o Parte fără rezervă relevantă de la articolul 3(1)(a) sau (b), iar reclamantul e al unui stat Parte fără rezervă relevantă de la articolul 3(1)(a). Articolul 2(2): ofertă unilaterală, dacă punctul 1 nu se aplică, când pârâtul e Parte fără rezervă relevantă și reclamantul acceptă Regulile. Articolul 2(5): un reclamant nu poate invoca clauza națiunii celei mai favorizate pentru a aplica sau a evita aceste Reguli sub convenție.

Articolul 3: rezerve expres permise — un tratat de investiții identificat; un set de reguli de arbitraj, altele decât cele UNCITRAL, când statul e pârât; excluderea ofertei unilaterale; și, în șase luni de la o revizuire a Regulilor, neaplicarea versiunii revizuite. Nicio altă rezervă. Articolul 5: convenția și rezervele se aplică numai arbitrajelor începute după data la care produc efecte față de Partea în cauză. Articolul 7(1): deschisă spre semnare la Port Louis, apoi la sediul ONU din New York, pentru state și pentru organizațiile de integrare economică regională care sunt parte la un tratat de investiții.

Articolul 9(1): produce efecte la șase luni de la depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. Forța: 18 octombrie 2017. Articolul 8: o organizație regională nu se numără ca Parte în plus față de statele sale membre care sunt Părți. Nu e un tratat de protecție a investițiilor; e un mecanism prin care Părțile la tratate încheiate înainte de 1 aprilie 2014 consimt aplicarea Regulilor UNCITRAL privind transparența.

Sala Adunării Generale, sediul ONU din New York, locul adoptării, nu sala de semnare de la Port Louis. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: United Nations Convention on Transparency in Treaty-based Investor-State Arbitration. Textul: A/RES/69/116, United Nations Convention on Transparency in Treaty-based Investor-State Arbitration.