La 27 noiembrie 1963, la Strasbourg, statele membre ale Consiliului Europei au deschis spre semnare Convenția privind unificarea anumitor puncte de drept material al brevetelor de invenție (STE nr. 47). Engleză și franceză, texte egal autentice. Un singur exemplar, depus în arhivele Consiliului Europei. Depozitar: Secretarul general. Articolul 9: forța la trei luni după al optulea instrument de ratificare sau acceptare. Forța: 1 august 1980. Durată nedeterminată. Articolul 13: denunțare cu efect la șase luni. Nu e Convenția europeană a brevetelor din 1973, care instituie un sistem propriu de eliberare.

Preambulul: unificarea anumitor puncte de drept material este de natură să ajute industria și inventatorii, să promoveze progresul tehnic și să contribuie la crearea unui brevet internațional. Se invocă articolul 15 din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale, în forma revizuită la Lisabona la 31 octombrie 1958.

Articolul 1: în statele contractante, brevetele se acordă pentru invențiile susceptibile de aplicare industrială, noi și care implică o activitate inventivă. O invenție care nu îndeplinește aceste condiții nu poate face obiectul unui brevet valabil; un brevet anulat pe acest temei este considerat nul de la origine. Articolul 2: statele nu sunt ținute să acorde brevete pentru invenții a căror publicare sau exploatare ar fi contrară ordinii publice sau bunelor moravuri (exploatarea nu e astfel numai pentru că e oprită de o lege) și pentru soiuri de plante sau rase de animale ori procedee esențial biologice; excepție: procedeele microbiologice și produsele lor. Articolul 3: aplicare industrială include agricultura.

Articolul 4: noutatea față de starea tehnicii; tot ce a fost făcut accesibil publicului prin descriere scrisă sau orală, uz sau alt mijloc, înainte de data cererii sau a priorității. Statele pot include în starea tehnicii conținutul cererilor sau brevetelor naționale publicate ulterior, dacă au o prioritate anterioară. Grază de șase luni pentru abuz evident sau expunere la expoziții internaționale în sensul Convenției de la Paris din 22 noiembrie 1928. Articolul 5: activitate inventivă dacă invenția nu e evidentă față de starea tehnicii. Articolul 8: descriere suficient de clară pentru un om de meserie; întinderea protecției e dată de revendicări, interpretate cu descrierea și desenele.

Articolul 10: după forță, Comitetul de Miniștri poate invita la aderare un membru al Uniunii de la Paris care nu e membru al Consiliului Europei. Articolul 12: rezervă temporară de zece ani pentru produse alimentare și farmaceutice ca atare și anumite procedee agricole sau horticole, și de cinci ani pentru o grază de divulgare mai largă; retragere de îndată ce împrejurările o permit. Nu enumerăm părțile.

Palais du Rhin, Strasbourg. Orașul semnării, nu sala de semnare. Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.

Pentru context: Convention on the Unification of Certain Points of Substantive Law on Patents for Invention. Textul: UNTS, Convention on the unification of certain points of substantive law on patents.