Pe 14 noiembrie 1975, la Geneva, a fost încheiată Convenția vamală relativă la transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR. Un original în engleză, franceză și rusă, textele fiind egal autentice. Depozitar: secretarul general al ONU. Nu este Convenția TIR din 15 ianuarie 1959 și nu este acordul TIR din 1949. Articolul 52: deschisă spre semnare la Oficiul ONU din Geneva de la 1 ianuarie până la 31 decembrie 1976 inclusiv; apoi aderare. Uniunile vamale sau economice pot deveni părți, fără drept de vot.

Articolul 1: „operațiune TIR” înseamnă transportul de mărfuri de la un birou vamal de plecare la un birou vamal de destinație, după procedura din convenție; asociația garantă este aprobată de autoritățile vamale. Articolul 2: se aplică transportului fără reîncărcare intermediară, în vehicule rutiere, ansambluri de vehicule sau containere, peste una sau mai multe frontiere, cu condiția ca o parte a parcursului să fie făcută pe șosea. Articolul 3: vehicule sau containere aprobate, plus garanția asociațiilor de la articolul 6 și un carnet TIR după modelul din anexa 1. Articolul 4: mărfurile nu sunt supuse plății sau depunerii taxelor de import sau export la birourile de tranzit. Articolul 5: ca regulă generală, mărfurile în vehicule sau containere sigilate nu sunt supuse examinării la aceste birouri; examinarea rămâne posibilă în cazuri excepționale, mai ales la suspiciune de nereguli.

Articolul 6: fiecare parte poate autoriza asociații să elibereze carnete TIR, direct sau prin asociații corespondente, și să acționeze ca garanți; o asociație nu este aprobată decât dacă garanția ei acoperă și operațiunile sub carnete emise de asociații străine afiliate aceleiași organizații internaționale. Articolul 8: asociația se angajează să plătească taxele, împreună cu dobânda de întârziere, în țara unde s-a constatat neregula; răspundere solidară cu persoanele de la care sumele sunt datorate; fiecare parte fixează suma maximă pe carnet. Articolul 11: notificarea asociației în cel mult un an de la acceptarea carnetului (doi ani la descărcare frauduloasă); cererea de plată între trei luni și doi ani de la această informare; asociația are trei luni să plătească.

Articolul 12: vehiculele trebuie să îndeplinească anexa 2 și să fie aprobate după anexa 3, cu certificat după anexa 4. Articolul 13: containerele după anexa 7; cele aprobate sub Convenția vamală asupra containerelor din 1972 sunt acceptate fără o nouă aprobare. Articolul 16: o placă dreptunghiulară cu inscripția „TIR”, după anexa 5, se pune în față și în spate, vizibilă și amovibilă. Articolul 17: un carnet pe vehicul sau container, valabil pentru o singură călătorie. Articolul 18: birourile de plecare într-o singură țară, birourile de destinație în cel mult două țări, în total cel mult patru. Articolul 22: sigiliile altor părți, dacă sunt intacte, sunt acceptate și au aceeași protecție juridică ca sigiliile naționale. Articolul 26: operațiunea se suspendă pe teritoriul unui stat care nu este parte, apoi se reia dacă sigiliile au rămas intacte.

Articolele 29–35: mărfuri grele sau voluminoase, definite la articolul 1 litera k, pot fi transportate, dacă biroul de plecare decide astfel, cu vehicule sau containere nesigilate; carnetul poartă mențiunea „heavy or bulky goods” în engleză sau franceză. Articolele 36–42: încălcarea se pedepsește după legea țării unde s-a comis; neregula al cărei loc nu poate fi stabilit se consideră comisă acolo unde a fost descoperită; discrepanțele minore de termen sau itinerar se lasă deoparte când operațiunea este în ordine; se renunță la plata taxelor dacă mărfurile au fost distruse sau pierdute irecuperabil prin accident sau forță majoră. Articolul 47: restricțiile naționale de morală publică, securitate, igienă, sănătate, veterinare sau fitopatologice rămân. Articolul 48: o uniune vamală sau economică poate avea dispoziții speciale, fără să slăbească facilitățile convenției. Anexele fac parte integrantă din convenție.

Articolul 53: convenția intră în vigoare la șase luni după ce cinci state au semnat-o fără rezervă de ratificare, acceptare sau aprobare sau au depus instrumentele. UNTS 1079 I-16510: 20 martie 1978, după Franța, Suedia, Malta, Austria și Iugoslavia. Articolul 56: la intrarea în vigoare, convenția încetează și înlocuiește, între părțile ei, Convenția TIR din 1959. Articolul 58: unica rezervă permisă privește articolul 57 paragrafele 2–6 (arbitraj obligatoriu). Articolul 64: după 31 decembrie 1976, originalul se depune la secretarul general. Nu este Anexa 11 eTIR, adăugată ulterior, și nu este un acord tarifar de tip GATT.

Imagine: Palatul Națiunilor, Geneva, locul încheierii; Vassil, 20 octombrie 2014; CC0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: TIR Convention. Textul tratatului: Convenția vamală relativă la transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR, Geneva, 14 noiembrie 1975 (UNTS 1079 I-16510).