Convenția vamală relativă la importul temporar pentru uz privat al aeronavelor și al ambarcațiunilor de agrement a fost încheiată la Geneva, pe 18 mai 1956, de Comitetul de transporturi interioare al Comisiei Economice pentru Europa. Nu e Convenția vamală relativă la containere, nici cea relativă la importul temporar al vehiculelor rutiere comerciale, deschise tot atunci, nici Convenția de la New York din 1954 privind vehiculele rutiere private. Textele autentice sunt engleza și franceza, într-un singur exemplar. Depozitar: secretarul general al ONU. Protocolul de semnare are aceeași forță ca textul principal. Înregistrată ca UNTS nr. 4630, volumul 319.

Preambulul trimite la Acordul de la Geneva din 16 iunie 1949 privind aplicarea provizorie a proiectelor de convenții vamale pentru turism și la convențiile de la New York din 4 iunie 1954. Spre deosebire de proiectul din 1949, acele texte nu acopereau importul temporar scutit de taxe al aeronavelor și al ambarcațiunilor de agrement, în afara caiacelor și canoeelor în uz sub 5,5 metri. Scopul declarat e să înlesnească turismul internațional cu aeronave și ambarcațiuni de agrement. Nu transcriem un ghid de evaziune vamală.

Articolul 1 definește, pentru convenție, drepturile și taxele de import, persoana, ambarcațiunile, aeronavele, importul temporar, documentele de import temporar, carnetele de passages en douane și asociațiile emitente și garantante, la nivel de principiu. Articolul 2: fiecare parte contractantă acordă admiterea temporară, fără plata drepturilor și taxelor de import și fără interdicții sau restricții de import, sub rezerva reexportului, aeronavelor și ambarcațiunilor deținute de persoane cu reședința obișnuită în afara teritoriului, folosite pentru uz privat cu ocazia unei vizite temporare. Combustibilul din rezervoarele de alimentare de capacitate normală, legate de motor, e admis în aceleași condiții. Piesele de schimb pentru repararea unei unități deja admise pot fi importate temporar.

Capitolul III permite părților să autorizeze asociații, inclusiv afiliate unei organizații internaționale, să emită documentele de import temporar. Carnetele pentru aeronave și pentru ambarcațiuni urmează formularele din anexele 1 și 2. Articolul 12 cere reexportul în aceeași stare generală, minus uzura, în termenul de valabilitate; articolul 14 interzice folosirea, chiar incidentală, pentru transport contra plată între puncte din același teritoriu. Articolul 32 păstrează dreptul părților de a aplica interdicții sau restricții din motive neeconomice — moralitate, ordine publică, sănătate. Nu transcriem un regulament operațional de carnet.

Articolul 33: deschisă semnării până la 31 august 1956 inclusiv membrilor CEE-ONU și țărilor admise cu titlu consultativ, apoi aderării; ratificarea sau aderarea se depun la secretarul general. Articolul 34: intră în vigoare în a nouăzecea zi după ce cinci dintre țările de la articolul 33 alineatul 1 au semnat fără rezervă de ratificare sau au depus instrumentele. Colecția tratatelor ONU consemnează 1 ianuarie 1959. Convenția de la Istanbul din 1990 a reunit ulterior, într-un singur instrument, mai multe convenții de admitere temporară; nu le înlocuiește automat pe toate.

Coperta: Palais des Nations din Geneva, sediul Comisiei Economice pentru Europa; nu pretindem sala. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Customs Convention on the Temporary Importation for Private Use of Aircraft and Pleasure Boats; Customs Convention on the Temporary Importation for Private Use of Aircraft and Pleasure Boats (UNECE).