La 9 iulie 1948, Conferința Internațională a Muncii adoptă Convenția privind libertatea de asociere și protecția dreptului de organizare (C87) — una dintre cele opt convenții fundamentale ale ILO.

Convenția garantează dreptul lucrătorilor și angajatorilor de a constitui și de a adera la organizații fără autorizare prealabilă și protejează sindicatele împotriva dizolvării administrative.

Intrarea în vigoare: 4 iulie 1950. Împreună cu C98 (dreptul de organizare și negociere colectivă), C87 formează nucleul libertăților sindicale internaționale.

Adoptată în anul Declarației Universale a Drepturilor Omului, convenția răspunde nevoii de standarde universale după al Doilea Război Mondial.

Pentru dreptul muncii, 9 iulie 1948 marchează consacrarea multilaterală a libertății de asociere.

Textul oficial este pe NORMLEX (ILO C87).

Convenția C87 din 9 iulie 1948 rămâne pilonul ILO al libertății de asociere și al dreptului de organizare.

Imagine: ILO / muncă; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Freedom of Association and Protection of the Right to Organise Convention. Textul tratatului: C087 — Freedom of Association and Protection of the Right to Organise (ILO).