La 26 octombrie 1947, Hari Singh, maharajah al statului princiar Jammu și Kashmir, a semnat Instrumentul de aderare la Dominionul Indiei, în temeiul Indian Independence Act 1947 și al Government of India Act 1935, adaptat pentru noul dominion. Documentul este datat sub mâna sa pe 26 octombrie. Lord Mountbatten, guvernator general al Indiei, a scris pe același instrument: „I do hereby accept this Instrument of Accession”, cu data de 27 octombrie 1947.

Punctul 1 declară aderarea, cu intenția ca guvernatorul general, legislativul dominionului, Curtea Federală și celelalte autorități ale dominionului să exercite, doar în scopurile dominionului și sub rezerva termenilor instrumentului, funcțiile prevăzute de Actul din 1935, în vigoare la 15 august 1947. Punctul 2 îl obligă pe suveran să asigure aplicarea acelor dispoziții în stat. Punctul 3 acceptă materiile din anexă ca singurele asupra cărora legislativul dominionului poate legifera pentru stat.

Anexa are patru capete. A. Apărare: forțele navale, terestre și aeriene ale dominionului, lucrările militare, armele și explozivii. B. Afaceri externe: tratate, extrădare, imigrație, naturalizare. C. Comunicații: poștă, telegraf, telefoane, căi ferate federale, navigație maritimă, aerodromuri, faruri. D. Anexe: alegeri pentru legislativul dominionului, infracțiuni, statistici și competența instanțelor asupra acestor materii, fără a conferi, fără consimțământul suveranului, competențe unor instanțe străine de stat.

Punctul 4 leagă aderarea de asigurarea că un acord ulterior între guvernatorul general și suveran privind administrarea legilor dominionului în stat va avea efect. Punctul 5: termenii nu se modifică prin amendarea Actului din 1935 sau a Independence Act, decât printr-un instrument suplimentar semnat de suveran. Punctul 6 interzice exproprierea obligatorie de către legislativul dominionului; terenul necesar se cumpără de suveran, pe cheltuiala dominionului, sau se transferă de el, cu arbitraj al Chief Justice of India la nevoie.

Punctul 7 spune că instrumentul nu îl angajează să accepte o viitoare constituție a Indiei și nu îi leagă discreția de a încheia acorduri sub o astfel de constituție. Punctul 8 păstrează suveranitatea sa asupra statului și, în afara celor prevăzute aici, puterile, drepturile și legile în vigoare. Punctul 9: semnează în numele statului, inclusiv moștenitorii.

Instrumentul nu conține o clauză de plebiscit. Scrisoarea de însoțire a lui Mountbatten către Hari Singh, despre o „referință către popor” după restabilirea ordinii, este un text separat. Memorandumul american din 6 februarie 1950 (FRUS), care pune la îndoială dacă semnătura a hotărât definitiv soarta statului, este o opinie ulterioară, nu o clauză din 1947. Articolul 370 din Constituția Indiei, rezoluțiile UNCIP și schimbările din 2019 sunt instrumente și decizii de după acest act.

Imagine: Hari Niwas, palatul din Jammu al semnatarului; Harsh25, 2012; CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Instrument of Accession (Jammu and Kashmir). Textul tratatului: Instrumentul de aderare a statului Jammu și Kashmir, 26 octombrie 1947.